Lea Ypi își lansează cea mai recentă carte la București

Luna aceasta, Lea Ypi, vocea care a captivat lumea cu povestea sfârșitului istoriei, vine la București, ca invitată a The Power of Storytelling 2026.

Cu această ocazie, cunoscuta teoreticiană politică își va lansa și ediția în limba română a celei mai recente dintre cărțile ei: Dezonoare. O viață reconstituită, o poveste captivantă despre poliția secretă, familii destrămate și loialitate, o reflecție profundă asupra modului în care se scrie istoria și a destinelor celor lăsați în urmă.

Evenimentul va avea loc pe data de 20 martie, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, în prezența scriitorului și jurnalistului cultural Marius Constantinescu și a scriitorului Bogdan-Alexandru Stănescu, director editorial Anansi. World Fiction.

Volumul Dezonoare. O viață reconstituită, tradus recent în cadrul Anansi. World Fiction de la Editura Trei, pornește de la o întâmplare aparent banală și contemporană: descoperirea unei fotografii pe rețelele de socializare.

Imaginea o surprinde pe bunica autoarei, Leman, în luna de miere în Alpi, în 1941, alături de soțul ei, Asllan Ypi. Pentru Lea, șocul nu vine doar din frumusețea și eleganța cuplului, ci din faptul că, în copilărie, i se spusese că toate fotografiile din tinerețea bunicii fuseseră distruse în primele zile ale comunismului din Albania. Dintr-odată, trecutul pe care îl credea închis reapare, viu și tulburător, iar întrebările încep să se înmulțească.

Cine este, de fapt, Leman Ypi? Ce destin a purtat-o de la lumea aristocrației otomane târzii la Tirana frământată de ideologii și alianțe fragile? Cum a ajuns să se căsătorească cu un tânăr socialist care simpatiza cu Frontul Popular, în timp ce socrul său conducea un guvern colaboraționist? Și, mai ales, de ce zâmbea în iarna anului 1941, în plin război mondial? Aceste întrebări nu sunt doar biografice: ele devin poarta către o vastă reconstituire istorică ce traversează destrămarea Imperiului Otoman, formarea Greciei și Albaniei moderne, criza financiară globală, ororile celui de-Al Doilea Război Mondial și instaurarea comunismului în Balcani.

Cartea îmbină cercetarea arhivelor cu memoria fragmentară și reflecția filosofică, transformând investigația familială într-o meditație asupra identității și a dreptului de a spune o poveste. „O realizare literară magică și una dintre cele mai emoționante cărți pe care le-am citit anul acesta... Mi-a amintit în diverse feluri de Kafka și Bulgakov în momentele lor cele mai vulnerabile”, notează The Spectator, surprinzând tocmai această tensiune dintre absurdul istoriei și fragilitatea individului. La rândul său, Philippe Sands vorbește despre „o călătorie captivantă a imaginației și dorului, și o dezvăluire delicată a unei istorii adânc îngropate, care ajunge până în miezul identității, printr-o narațiune strălucită”.

Pe măsură ce Lea Ypi înaintează în ancheta ei, trecutul nu se lasă ordonat ușor. Apar umbrele poliției secrete, ale familiilor destrămate, ale loialităților care supraviețuiesc schimbărilor de regim. „O poveste captivantă despre poliția secretă, familii destrămate și loialități nemuritoare”, scrie David Runciman, subliniind că volumul este și „o reflecție remarcabilă asupra modului în care se scrie istoria și asupra a ceea ce se întâmplă cu oamenii care sunt lăsați în urmă”. Istoria mare – a ideologiilor, a războaielor, a frontierelor redesenate – se împletește astfel cu istoria mică a unei familii care încearcă să supraviețuiască fără a-și pierde demnitatea.

În același timp, există în paginile cărții o intensitate emoțională care evocă literatura sud-europeană a intimității și a conflictelor de clasă. The New York Times observă că volumul „evocă opera Elenei Ferrante prin invocarea adolescenței febrile, a căsătoriei, a prieteniei și a dezbaterilor intelectuale în contextul familiei, al luptei de clasă și al politicii”. Această combinație de introspecție și analiză istorică transformă Dezonoare într-o carte despre moștenire – nu doar moștenirea sângelui, ci și a ideilor, a tăcerilor și a compromisurilor.

În cele din urmă, fotografia din Alpi devine un simbol: o clipă de lumină prinsă în mijlocul unei epoci întunecate. Zâmbetul lui Leman nu mai este doar un detaliu enigmatic, ci o provocare adresată nepoatei sale și cititorului deopotrivă: cât din trecut poate fi recuperat și cât rămâne, inevitabil, pierdut? Prin această întrebare, Lea Ypi reușește să transforme istoria unei familii într-o meditație universală despre memorie, adevăr și fragilitatea identității.

Lea Ypi: vocea unei generații între două lumi

Născută în 1979 la Durrës, într-o Albanie izolată de regimul lui Enver Hodja, Lea Ypi a crescut într-o societate în care „libertatea” și „egalitatea” erau lozinci oficiale, dar rareori realități trăite. Din această tensiune dintre ideologie și viața cotidiană s-a format una dintre cele mai puternice voci ale gândirii politice contemporane.

Astăzi, profesoară de teorie politică la London School of Economics și specialistă în Kant, marxism și justiție globală, Lea Ypi îmbină rigoarea academică cu o scriitură literară accesibilă. Volumul care a consacrat-o în afara mediului universitar, Free: Coming of Age at the End of History / Liberă. Un copil și o țară la sfârșitul istoriei (Anansi, 2024), este o meditație asupra copilăriei trăite la finalul comunismului albanez și asupra anilor haotici ai tranziției. Cartea, premiată și tradusă în peste treizeci de limbi, evită atât nostalgia, cât și entuziasmul necritic față de capitalism, punând în centru întrebarea: ce înseamnă, de fapt, să fii liber?

În 2025, a publicat Indignity: A Life Reimagined / Dezonoare. O viață reconstituită, unde, pornind de la istoria propriei familii, reflectează asupra demnității și a modului în care judecăm alegerile făcute sub presiunea extremelor politice ale secolului XX. Ambele cărți poartă semnătura traducătoarei Bertha Savu.

Prin cărțile și intervențiile sale, Lea Ypi transformă ideologiile în destine și ne provoacă să regândim sensul libertății într-o lume instabilă.