„Un ordin criminal”. Cutremurul din 1977, scrisoarea către Europa Liberă și moartea inginerului Gheorghe Ursu

La aproape jumătate de secol de la cutremurul din 4 martie 1977, cazul inginerului Gheorghe Ursu rămâne una dintre cele mai grave acuzații la adresa regimului Nicolae Ceaușescu.

Invitat la GPS Cultural, Andrei Ursu a vorbit cu Anca Mateescu despre decizia politică de a opri consolidările clădirilor avariate, despre scrisorile trimise la Radio Europa Liberă și despre ancheta care a dus la arestarea, torturarea și moartea tatălui său, în noiembrie 1985.

Imediat după cutremur, Gheorghe Ursu a fost numit șef de șantier pentru consolidarea cinematografului Patria, de pe bulevardul Magheru. Proiectul era complex, clădirea – antebelică, cu o arhitectură specială, necesita intervenții serioase.

„O clădire trebuie asigurată în întregime. Cutremurul funcționează ca un tot unitar și clădirea trebuie să susțină vibrațiile de sus până jos”, explică Andrei Ursu.

La scurt timp după începerea lucrărilor, au apărut însă presiuni „de sus”: reducerea costurilor, limitarea intervențiilor, oprirea consolidărilor la anumite niveluri. Inginerii știau că este o soluție riscantă.

Momentul decisiv a fost 4 iulie 1977. Într-o ședință cu aproximativ 300 de persoane, Nicolae Ceaușescu a anunțat oprirea consolidărilor.

„Le-a spus foarte clar că se opresc toate consolidările. Nici nu mai vrea să audă de cuvântul consolidare. (…) Să se tencuiască, să nu se mai vadă crăpăturile. Să amăgească locatarii.”

În paralel, Securitatea a primit misiunea de a „închide gura locatarilor” care reclamau lipsa lucrărilor. S-au răspândit inclusiv idei absurde despre „tencuieli antiseismice”.

Convins că oprirea consolidărilor expune populația unui nou dezastru, Gheorghe Ursu a decis să scrie. În 1978, a transmis o scrisoare la Radio Europa Liberă, citită în martie 1979. În ea îl acuza direct pe Nicolae Ceaușescu pentru oprirea lucrărilor și pentru deturnarea fondurilor.

Potrivit documentelor studiate ulterior la CNSAS, ipoteza lui s-a confirmat.

„A vrut să folosescă toți banii, resursele, inginerii, utilajele pentru materialele de construcție, pentru Casa Poporului, noul proiect megalomanic care-i încolțise în minte atunci. Și chiar s-a folosit de distrugerile cutremurului ca să mai dărâme și alte clădiri care nu necesitau dărâmarea, biserici, niște clădiri foarte valoroase în vechiul centru, pe Uranus.”

În anii următori, Gheorghe Ursu a continuat să trimită scrisori și să țină un jurnal. În jurul său gravitau scriitori și artiști precum Ștefan Augustin Doinaș, Radu Cosașu, Anatol Vieru sau Iordan Chimet – intelectuali aflați și ei în vizorul Securității.

Anchetatorii i-au cerut să își denunțe prietenii și să retracteze acuzațiile.

„A refuzat să-și toarne prietenii și, în aceeași măsură, a refuzat să renege acea scrisoare trimisă la Europa Liberă, a refuzat să spună că a fost plătit ca să o scrie.”

Pe 21 septembrie 1985, Gheorghe Ursu a fost arestat. Oficial, pentru o infracțiune de drept comun. În realitate, anchetat pentru legăturile cu postul de radio Europa Liberă și pentru poziția sa antiregim.

Martorii au relatat că era adus de la anchete „roșu la față, se ținea cu mâinile de burtă, era susținut de gardieni, pentru că nu mai putea să meargă”.

Loviturile decisive au fost aplicate la mijlocul lunii noiembrie 1985.

La 4 martie 2026 a avut loc un nou termen în procesul privind uciderea lui Gheorghe Ursu. Martorii audiați au menținut declarațiile anterioare și au confirmat că era anchetat de ofițeri de Securitate, nu pentru fapte de drept comun, ci pentru opoziția sa față de regim și legăturile cu Europa Liberă.

Următorul termen este programat pentru 22 aprilie, când ar urma să fie audiați ultimii martori și să înceapă dezbaterile finale.