25 de ani de la deschiderea Arhivelor Securității. Germina Nagâț: „ În 2003, s-a propus trecerea arhivei CNSAS și a întregii instituții sub patronajul Ministerului de Interne”

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a împlinit 25 de ani de la înființare. Evenimentul a fost marcat prin două conferințe organizate la Parlamentul României și la Academia Română, prilej de reflecție asupra parcursului de un sfert de veac al instituției care a făcut posibil accesul public la dosarele fostei Securități.

Anca Mateescu, realizatoarea emisiunii, a stat de vorbă, la GPS Cultural, cu Germina Nagâț, directoare a Direcției Investigații în cadrul CNSAS între 2001 și 2018, în prezent membră a Colegiului Consiliului, și cu Carmen Lidia Vidu, regizoare care a lucrat cu arhivele instituției în proiectele sale de teatru documentar.

După 25 de ani de lucru printre documente, Germina Nagâț spune că dorința de a cunoaște nu s-a stins, dimpotrivă:

„Mi-am schimbat ideile de la început și, în același timp, aflu de fiecare dată lucruri surprinzătoare. (…) Mă aștept să nu mă plictisesc, nu m-am plictisit nici până acum.”

Ea amintește legătura directă dintre Proclamația de la Timișoara, din 11 martie 1990, și înființarea CNSAS:

„În Proclamație se spunea clar că noile instituții ale statului democratic nu sunt compatibile cu foștii membri ai aparatului de partid și ai Securității. Ca să stabilești linia de demarcație între ce e compatibil cu democrația și ce nu, trebuia să ai acces la probe – la documente. Asta însemna deschiderea Arhivelor Securității.”

Înființarea efectivă a Consiliului s-a produs abia în anul 2000, odată cu adoptarea Legii Ticu Dumitrescu.

„Chiar dacă legea a fost mult modificată față de proiectul inițial, a prevăzut accesul la propriul dosar ca drept principal. (…) Din păcate, la început nu aveam dosarele (…) nici sediu, nici depozite. ”

Primii ani ai instituției au fost marcați de lipsa arhivelor și de o subdimensionare cronică:

„Am funcționat cu două frâne de mână puse (…) Mi se pare că cea mai mare problemă, după nepredarea la timp a arhivei și a sistemelor de evidență, este subdimensionarea. Este ridicol de subdimensionată această instituție. Germania a lucrat cu peste 3.000 de angajați la înființare, cea din Polonia cu 2.000. (…) Noi am fost de zece ori mai puțini.”

În ciuda acestor limitări, bilanțul celor 25 de ani arată o activitate impresionantă: peste 65.000 de ședințe de vizionare, 14 milioane de documente eliberate și o arhivă de 28 de kilometri de dosare pe hârtie.

„Sunt 14 milioane de copii prelucrate, nu le dai ca atare, pur și simplu. (…) Fiecare document e verificat și protejat în sensul vieții private a terților.”

Regizoarea Carmen Lidia Vidu a vorbit despre colaborarea sa cu CNSAS în spectacolele documentare, precum Jurnal de România. 1989:

„Doamna Germina Nagâț are darul de a povesti lucruri profunde, într-un limbaj accesibil. Nu bagatelizează subiectele pe care le prezintă și te lasă să fii părtaș la istorie. (…) Așa a început colaborarea noastră și, sincer, creează dependență.”

Regizoarea Carmen Lidia Vidu propune o colaborare între CNSAS, Ministerul Culturii și Ministerul Educației, pentru ca temele legate de memorie și istoria recentă să ajungă la un public mai larg, mai ales la tineri, care pot deveni nu doar spectatori, ci și participanți la istorie.

Germina Nagâț a confirmat importanța unei astfel de deschideri:

„Am văzut atâta istorie fake în filme românești. E mare lucru când un regizor puternic se duce la sursă, în arhivă, și ia informația autentică. (…) De acolo vine substanța și autenticitatea spectacolelor. Dacă mai mulți ar face asta (…) ar schimba mentalități, nu ar avea doar succes artistic.”

În cei 25 de ani, CNSAS a trecut prin numeroase încercări, inclusiv tentative de desființare. Prima dată a fost în pericol în 2003. „ În urma unei vizite parlamentare, s-a propus revocarea întregului colegiu și, ceva care mă face să zâmbesc azi, s-a mai propus trecerea arhivei și a întregii instituții sub patronajul Ministerului de Interne. Vă imaginați cum ar fi arătat accesul la propriul dosar și deconspirarea Securitații sub Ministerul de Interne (…) Apoi, în 2008, a fost un moment critic când legea a fost declarată neconstituțională după 8 ani de aplicare, la sesizarea lui Dan Voiculescu. Îi datorăm lui Ticu Dumitrescu nu doar prima lege, ci și salvarea instituției. (…) Au fost multe momente critice.”

CNSAS poate doar să verifice sub aspectul încălcării drepturilor omului. Sunt peste 2000 de decizii definitive în favoarea instituției, dar ele se termină doar cu publicarea în Monitorul Oficial — fără consecințe juridice sau pecuniare, fără pedepse.

„Există doar expunerea simbolică — foarte nesatisfăcătoare, dar atât permite legea”.