Mihai Hafia Traista: „Sunt optimist când îi văd optimiști pe ucrainenii care nu vor să renunțe, nu vor să cedeze, luptă în continuare și ei cred cu toată tăria că vor învinge”
24 Februarie 2026, 18:50
La patru ani de la începutul invaziei ruse în Ucraina, bilanțul este devastator: mii de victime, orașe distruse, familii destrămate și o rană deschisă în inima Europei.
Invitatul Ancăi Mateescu la GPS Cultural, scriitorul, traducătorul și președintele filialei București a Uniunii Ucrainenilor din România, Mihai Hafia Traista, vorbește despre primele ore ale războiului, despre solidaritate și dezinformare, dar și despre cartea sa document, „Eroii nu mor niciodată”, dedicată celor 155 de scriitori și jurnaliști uciși în război.
Pentru Mihai Hafia Traista, dimineața de 24 februarie 2022 nu este doar o dată din calendar, ci o ruptură biografică.
„Chiar în ziua aceea ne aflam la Sinaia, aveam o întâlnire cu tineretul minorităților naționale și dimineața ne așteptam să se întâmple asta. Și imediat am întrerupt acțiunea și am plecat fiecare spre filiala lui”, își amintește el.
Reflexul a fost imediat: organizare, sprijin, mobilizare. Conturi deschise pentru donații, apeluri pe rețelele sociale, transporturi de ajutoare către graniță.
„Chiar de a doua zi, în 25, deja lumea a început să aducă alimente, să doneze bani. Și am dus tone, tone de ajutoare în Ucraina.”
În timp, însă, solidaritatea s-a erodat. Propaganda și dezinformarea se numără printre cauze.
Volumul „Eroii nu mor niciodată” s-a născut dintr-o nevoie morală, nu a fost un proiect literar planificat. Invitat la un eveniment organizat de PEN România, unde s-a discutat despre literatura în timp de război, Mihai Hafia Traista a înțeles că aceste morți trebuie consemnate. Moartea scriitoarei Victoria Amelina și a lui Volodymyr Vakulenko, ucis și îngropat fără nume, l-au determinat să înceapă documentarea. Lista a ajuns la 155.
„Am crezut că o să fie vreo 30, dar numai până în luna noiembrie a anului 2024 au murit atâția.”
În paralel, Mihai Hafia Traista a tradus volume esențiale pentru înțelegerea războiului, precum „Amadoca” de Sofia Andruhovîci și „Radio Noapte” de Iuri Andruhovîci, cărți care arată că acest conflict nu a început în 2022, ci odată cu Euromaidanul și anexarea Crimeei.
