Anca Velicu: „De ce avem nevoie de cultură? Sau, mergând un pas și mai în spate: avem nevoie de cultură?
28 Noiembrie 2025, 19:50
Cel mai recent Barometru de consum cultural a venit cu o actualizare a datelor privind consumul cultural în spațiul public și include, în această ediție, clasificarea tipurilor de consumatori.
La nivelul anului 2024, analizele arată că 67% dintre respondenți și nici copiii lor nu au participat niciodată la activități de educație culturală, în pofida unui nivel ridicat de conștientizare a importanței acestor practici. Cu toate acestea, dintre respondenții care au participat la astfel de activități, pentru 78% cel mai important beneficiu a fost cel al învățării directe, al acumulării de informații și de noțiuni noi despre artă și cultură, pentru 70% dorința de afla mai multe informații a adus cu sine o implicare mult mai mare în diferite inițiative culturale, iar pentru 42% educația culturală a determinat o creștere a performanțelor școlare în rândul copiilor lor.
Despre rolul culturii și al educației culturale a vorbit la GPS Cultural sociologul Anca Velicu. Realizatoare: Luana Pleșea.
„În primul rând, aș saluta exact această preocupare pentru a vedea implicarea în activitățile de educație culturală și nu doar cele de consum cultural”.
„Avem un început de problemă în a citi despre știință fără să avem educație științifică; a merge și a consuma cultură fără să avem educație culturală. Deci avem niște practici care însă nu sunt bine ancorate într-o educație, să știm exact ce înseamnă sau de ce le facem. Și atunci, ele sunt foarte volatile”.
„Avem tot timpul un public fluid, un public neimplicat. Se vorbește în Barometru despre diferența dintre cele patru tipuri de publicuri. Și acesta este un lucru important. Pentru că publicul cultural din România pare să fie un public ocazional sau chiar non public în mare măsură”.
„Vestea proastă este că nici publicul tânăr, deși potențial ar avea șanse să aibă acces la această educație culturală, în fapt este destul de limitat. Pentru că școala, într-adevăr, cum spuneți, este un moment, un loc și un timp al democratizării accesului la educație și ar trebui să facă acest lucru. Dacă școala românească o face, asta este însă altă discuție”.
„Există instituții publice care ar trebui să preia această sarcină de educare a publicului. De la biblioteci, care sunt poate cele mai accesibile în măsura în care există o rețea, infrastructura este foarte dezvoltată și atunci ar putea să preia mult din această sarcină prin organizarea evenimentelor – nu doar expoziții, ci și acele evenimente conexe. Cu deschiderea unei expoziții în care se și explică sau cu tururi ghidate în expoziție, în care se și explică. Acest tip de activități dă un alt înțeles lucrurilor”.
