Călin Andrei Mihăilescu: “Moartea lui Ioan Petru Culianu este o tragedie pentru cultura română”

Muzeul Național al Literaturii Române din București organizează sâmbătă, 18 ianuarie, o dezbatere dedicată vieții și operei lui Ioan Petru Culianu, la care vor participa Șerban Anghelescu, Victor Ivanovici (Zoom), Mircea Martin, Andrei Oișteanu, Horia-Roman Patapievici (Zoom), Raul Popescu. Evenimentul marchează 75 de ani de la nașterea scriitorului, cunoscut nu doar pentru contribuțiile sale academice, ci și pentru moartea sa tragică, rămasă un mister. Ioan Petru Culianu a fost asasinat în 1991, la doar 41 de ani, în campusul Universității din Chicago, un caz care rămâne nerezolvat în arhivele FBI.

Dezbaterea este moderată de Călin Andrei Mihăilescu, care, invitat la GPS Cultural, i-a povestit Ancăi Mateescu despre Ioan Petru Culianu, împărtășind amintiri indirecte, prin intermediul relației sale cu prieteni comuni și prin prisma lucrărilor acestuia.

“Culianu era un personaj, era un tânăr mit la începutul anilor ’80. Cunoscându-i pe prietenii lui, pe Dumitru Radu Popa, pe Silviu Angelescu, pe Șerban Anghelescu și pe Victor Ivanovici, poveștile, apropo de Nene, erau întotdeauna minunate, erau încercănate de magie, un lucru care îl va urmări atât în viață cât și în moarte.”

Plecat din România comunistă la 22 de ani, Ioan Petru Culianu a devenit un reper în diaspora intelectuală românească, iar opera sa a fost descoperită târziu în țara natală. El și-a început cariera academică cu studii în Italia, unde a trecut prin dificultăți majore, inclusiv experiența unui lagăr și un episod controversat despre o presupusă tentativă de sinucidere.

Prietenia cu Mircea Eliade, pe care Culianu l-a considerat un mentor, a jucat un rol central în dezvoltarea sa profesională.

“Legătura dintre ei doi, dintre Eliade și Culianu, este una dintre liniile fundamentale ale diasporei înalt intelectuale românești. Mi-ar fi foarte greu să găsesc un exemplu similar.”

Culianu a fost un continuator al gândirii lui Eliade, dar, în același timp, a adus contribuții inovatoare în istoria religiilor, magie, epistemologie și, chiar, cosmologie. Cartea „Eros și magie în Renaștere” este considerată una dintre lucrările sale fundamentale, reflectând libertatea și curajul intelectual care l-au caracterizat.

“Era un intelectual adevărat, i se spune un istoric al religiilor, dar el era, de fapt, un intelectual în sensul complet, adică nu numai un istoric al ideilor, pentru că nu e numai religie în ceea ce scrie el. Este foarte multă magie, este foarte multă știință, este o istorie care poate să intre în epistemologia științelor, a fizicii, uneori chiar a, hai să zicem, cosmologiei, fără parte matematică și așa mai departe. Adică, Nene Culianu era un om care acoperea extraordinar de mult și care fenta, ca intellectual, foarte puțin.”

Deși a avut o carieră academică strălucită, culminând cu predarea la prestigioasa Divinity School a Universității din Chicago, Culianu nu și-a văzut visurile complet împlinite. Lucrările sale, publicate în diverse limbi, au demonstrat o versatilitate impresionantă, dar și un profund angajament față de teme universale.