Eveniment istoric la Patriarhie: canonizarea celor 16 Sfinte Femei Românce

La Catedrala Patriarhală „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din București au început evenimentele liturgice prilejuite de proclamarea generală a canonizării a 16 sfinte femei românce – mucenițe, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare ale credinței. Este un moment cu puternică încărcătură simbolică pentru Biserica Ortodoxă Română, dar și pentru societatea românească, pentru că aduce în prim-plan modele feminine de credință, rezistență și curaj, din epoci foarte diferite.

Despre semnificația acestei canonizări, despre criteriile prin care cineva ajunge să fie recunoscut drept sfânt și despre câteva dintre aceste destine exemplare a vorbit, la GPS Cultural, în dialog cu Anca Mateescu, jurnalistul și profesorul de Istoria Religiilor Marius Vasileanu.

Canonizarea celor 16 femei vine la scurt timp după canonizarea, în anul precedent, a 16 bărbați cu viață sfântă. De la soții de domnitori din secolele XVII–XVIII până la monahii sau mărturisitoare care au trăit până în zilele noastre, lista noilor sfinte creează, după cum spune Marius Vasileanu, „un arc peste timp”.

Una dintre întrebările-cheie ale dialogului a vizat criteriile canonizării. Ce face ca un om „obișnuit” să fie recunoscut drept sfânt?

„Sfințenia este o chestiune cât se poate de practică, de concretă. (…) Aceasta se manifestă, teologic vorbind, în cazul câtorva, prin puterea pe care o capătă prin Sfântul Duh. Însă, există și un al doilea criteriu, nu mai puțin important, rolul pe care l-a avut acest personaj care este canonizat și, de această dată, numele este un pic diferit, fie martir, fie mironosiță, fiindcă el a avut o viață deosebită în societate, a adus un câștig bisericii. Și e vorba despre un câștig spiritual, absolut.”

Printre cele 16 sfinte se numără figuri istorice bine cunoscute, precum Maria Brâncoveanu, soția voievodului martir Constantin Brâncoveanu. Destinul ei este, în viziunea lui Marius Vasileanu, exemplar nu doar prin suferință, ci mai ales prin perseverență și inteligență morală. După martiriul soțului și al fiilor, Maria Brâncoveanu a reușit să le recupereze osemintele, într-un gest de curaj și fidelitate rar întâlnit.

„A reușit să își păstreze credința, a reușit să facă câteva acte de mare curaj și care devin exemplare, fiindcă toate acestea cântăresc foarte mult pentru întărirea credincioșilor ortodocși care au habar despre ce s-a întâmplat atunci.”

Alături de aceste figuri istorice, canonizarea o include și pe Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, născută în 1970 și trecută la cele veșnice în 2014. Retragerea ei în singurătatea muntelui Giumalău și viața ascetică dusă aproape de zilele noastre au o forță aparte pentru credincioșii contemporani.

Canonizarea include și femei care au suferit în timpul regimului comunist, precum Blandina Gobjila, învățătoare deportată 15 ani în Siberia, recunoscută ca Sfântă Mărturisitoare. Aceste destine readuc în atenție un adevăr adesea uitat.

„România era o închisoare ceva mai mare și, la propriu, era foarte, foarte greu să mărturisești credința creștină.”

Proclamarea generală a celor 16 Sfinte Femei Românce, desfășurată la Catedrala Patriarhală are loc în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a membrilor Sfântului Sinod.