Victoria Stoiciu: „Doar încadrarea infracțiunii de femicid la omor calificat nu va rezolva în sine problema. Este nevoie de multe alte măsuri pe plan educațional, social și legislativ (...)”

Raportul asupra proiectului de lege pentru prevenirea și combaterea femicidului a fost adoptat în unanimitate de Comisia juridică din Senat și de Comisia specială pentru combaterea violenței domestice și a violenței de gen. Este ultimul pas înainte ca proiectul să ajungă la votul final și un moment important, pentru că această lege poate salva vieți.

În direct la GPS Cultural, Victoria Stoiciu, doctor în ştiinţe politice, senatoare din partea Partidului Social Democrat, a vorbit despre primii pași importanți în acest context, pornind de la raportul recent votat.

„Sunt mai multe măsuri pe care legea le prevede. Percepția care a prins și ideea care s-a rostogolit cel mai mult este că înăsprim pedepsele pentru crima de femicid, ceea ce este doar o mică parte din proiectul nostru de lege. Eu și colegele mele care am inițiat acest proiect de lege suntem convinse că doar înăsprirea pedepselor nu rezolvă problema. Și că este nevoie de multe alte măsuri de prevenire, care să combată fenomenul. Doar încadrarea infracțiunii de femicid la omor calificat nu va rezolva ea în sine problema. Nu este suficient doar să înăsprim pedepsele. Este nevoie de multe alte măsuri pe plan educațional, social și legislativ pentru ca tragedii precum am văzut chiar astăzi la Iași să nu se mai întâmple”.

„Una dintre măsuri este că se va înființa un fel de Observator al femicidului. Deci, noi, în momentul de față, facem legislație și politici publice bazându-ne pe informațiile din presă. Nu avem rapoarte și cifre oficiale ale statului român, care să ne arate unde se produc aceste crime, care sunt factorii care le declanșează... Nu avem o analiză sistemică, organizată din partea instituțiilor statului cu privire la aceste crime. Acest Observator al femicidului, care va fi un institut din cadrul Academiei Române, care va lucra cu instituțiile publice, va centraliza aceste date, va elabora anual un raport pe care îl va transmite tuturor factorilor responsabili”.

„Proiectul de lege prevede educație privind relațiile non-violente și egalitate de gen în școală. Pentru că este, în mod evident, o problemă de mentalitate în primul rând. De multe ori, victimele ele însele nu recunosc că au o problemă, de rușine, teamă, frică... Comunitatea le judecă, membrii propriei familii le judecă atunci când îndrăznesc, într-un final, și își fac curaj să facă o plângere”.

„Mai avem și tot felul de măsuri pe zona penală, dar nu neapărat sancțiuni. De exemplu, o măsură pe care am prevăzut-o este o evaluare de risc, făcută în toate cazurile de violență domestică și o evaluare de risc făcută după o metodologie standard elaborată de către Ministerul de Interne, Justiție șamd, ca să nu mai fie, practic, la latitudinea polițistului. O victimă depune o plângere și polițistul decide - e grav sau nu e grav. Nu. Să existe o metodologie standard care să permită evaluarea în profunzime a cazului. Pentru că, de foarte multe ori, și datorită mentalității, astfel de situații sunt tratate cu foarte multă superficialitate. Deci, avem nevoie de o intervenție mult mai serioasă din partea celor care sunt chemați să aplice legea”.

„O altă modificare importantă este aceea că, în momentul de față, în cazurile de violență domestică, acțiunea penală se pune în mișcare fie la plângerea victimei, fie din oficiu. Deci, sau, sau. În practică, ce se întâmplă... Am văzut chiar anul trecut un caz în Drumul Taberei – o doamnă care a fost agresată de partenerul ei. Au intervenit oameni din parc să o apere, a venit poliția și știrea se încheia – victima nu a vrut să depună plângere - .(...) Și atunci, ce am făcut noi, practic am modificat legea astfel încât, în cazurile de violență domestică, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Să nu ne mai prevalăm, ca stat, de faptul că victima nu a depus plângere, ceea ce, în ultimă instanță, de multe ori duce la blamarea victimei – domne, dacă ea nu a vrut să depună plângere, e treaba ei. Când, de fapt, circumstanțele sunt mult mai complexe”.

„Nu e doar partea de sancțiuni penale, așa cum a fost perceput și interpretat, ci și o serie de măsuri gândite să prevină și, mai ales, să curme acest lanț al violențelor înainte să se ajungă la deznodământul final, care este crima. Pentru că situațiile relatate în presă de până acum, de anul trecut, ne arată că, de cele mai multe ori, atunci când o femeie a fost ucisă, ea n-a fost ucisă din senin, ci la capătul unor agresiuni repetate, pe care statul nu a fost capabil să le întrerupă și să le pună capăt. Și astfel ele au escaladat și s-a ajuns la crima finală”.