Liviu Papadima: „În ceea ce privește literatura, lucrul cel mai frapant pentru mine este că propunerea supusă dezbaterii publice seamănă extrem de tare cu programa după care am învățat acum 50 de ani în liceu”

Proiectele viitoarelor programe pe discipline, pentru liceu, au fost puse în dezbatere publică de către Ministerul Educației, demers care provoacă deja nemulţumiri.

La GPS Cultural a fost invitat profesorul Liviu Papadima, critic, eseist, teoretician literar român. Realizator: Luana Pleșea

„E vorba despre un proiect la care, din păcate, iar nu avem acces în integralitatea lui pentru că programele se elaborează şi se fac publice pe bucăţi, pe an de studiu, însă lucrul esenţial este ca, pentru limba şi literatura română, o disciplină care are continuitate în liceu, timp de patru ani, să existe un proiect pentru cei patru ani de liceu. Însă acela nu a fost afişat. S-ar putea nici să nu existe ca text, ca atare”.

„Deci, tot ce pot să spun este că, din ceea ce s-a făcut public, şi anume programa de clasa a IX-a, ar rezulta că există un concept în care literatura română să fie predată ca istorie literară timp de patru ani. Adică modelul cu care eram obişnuiţi înainte de ’90”.

„Acum există alte posibilităţi de abordare, multiple. Mă opresc asupra unora dintre ele. E vorba de o abordare din unghi tematic. Teme importante ale literaturii şi asta, în primul rând, în relaţie cu interesele de lectură ale adolescenţilor. În actualele programe şcolare, care vor fi aruncate la coş, există, în clasa a IX-a, o focalizare pe teme literare majore, cu interes pentru viaţa adolescenţilor. Şi care sunt următoarele: iubirea, şcoala, aventura, lumile fantastice, scene din viaţa de ieri şi de azi, dileme morale şi civice”.

„Acum sunt prevăzuţi în programă autori despre care cel mult o parte din profesori au auzit sau au citit întâmplător în facultate. Eu cred c-ar trebui făcută o distincţie destul de evidentă între modul în care pregătim viitorii specialişti - studenţii de la litere, de pildă, care vor deveni profesori, cercetători şi aşa mai departe şi care, într-adevăr, trebuie să aibă o cunoaştere detaliată şi în profunzime a mecanismelor cognitive ale literaturii române şi cum predăm literatura română pentru liceu, ca element de cultură generală. E cu totul altceva”.

„Scopul predării literaturii române în liceu nu este să formăm viitori studenţi la litere. O spun cu tristeţe, deşi sunt profesor la litere. Din liceeni, numai un mic procent vor deveni, după absolvirea liceului, profesori la litere”.

De ce nu există nicio reprezentantă feminină în programa de clasa a IX-a, aflată în dezbatere?

„Ştiu. Asta este o problemă delicată. Dar această propunere acoperă literatura română până la mijlocul secolului al XIX-lea. Realitatea tristă a evoluţiei culturii româneşti este că până atunci nu avem aproape deloc scriitoare. În orice caz nu avem niciun nume cât de cât notabil între scriitoare. E o particularitate a culturii noastre, într-adevăr. Femeile apar reprezentate abia către a doua jumătate a secolului al XIX-lea, către sfârşitul secolului al XIX-lea mai consistent, în literatură”.