Dosar de patrimoniu: « Où sont les films d’antan ? »
29 Ianuarie 2024, 07:00
Fie că ne plac sau nu, filmele de altă dată sunt astăzi mai mult decât niște simpli martori ai istoriei, sunt bunuri de patrimoniu care trebuie salvate, restaurate și predate în cea mai bună stare posibilă generațiilor viitoare.
« Mais où sont les films d’antan ? », scria retoric, în urmă cu ceva vreme, publicația franceză Le Nouvel Observateur, trimiterea la celebra baladă a trubadurului François Villon făcându-ne să ne întrebăm, încă o dată, în ce măsură filmele produse în urmă cu zeci de ani mai pot fi accesibile publicului larg de astăzi.
Comisia Europeană a remarcat de altfel, în mai multe rânduri, faptul că " evoluţiile tehnologice pot salva patrimoniul cinematografic", fiind extrem de important să conștientizăm faptul că zecile de milioane de ore de film european pot fi salvate de la dispariție în viitorii ani, în varianta lor digitalizată. Interes din partea publicului larg există, cel puțin dacă luăm în considerare faptul că, în ultimii ani, au apărut în întreaga lume, inclusiv în România, festivaluri dedicate filmului de patrimoniu, publicul prezent la astfel de manifestări fiind în continuă creștere.
Din păcate, activitatea de salvare a filmelor vechi, fie că vorbim despre filmul artistic, despre documentar sau despre jurnalele de actualități, implică însă un volum de lucru enorm, de cele mai multe ori în echipe mixte, care includ chimiști, restauratori, critici de film. Dezvoltarea tehnologiilor de scanare pentru filmele de arhivă, un fenomen specific ultimelor decenii, ar putea reduce costurile de digitalizare, ajutându-i pe toți cei implicați în salvarea patrimoniului cinematografic.
Comisia Europeană susţine că în prezent există și un alt risc major, acela ca generaţiile viitoare să nu mai poată accesa arhivele actuale de filme " aşa cum s-a întâmplat şi cu peliculele mute, care au fost salvate doar în proporţie de 10%".
Radio România Cultural vă propune luni, 29 ianuarie, o nouă întâlnire cu „arta plastică în mișcare” așa cum o definea în anul 1921 teoreticianul italian Ricciotto Canudo, cel care a pus de altfel cinematografiei eticheta de „cea de-a șaptea artă”.
Alături de noi va fi Irina Margareta Nistor, una dintre cele mai notabile prezențe din critica noastră de film, cunoscută producătoare de emisiuni TV și radio, organizatoare a Festivalului de Psihanaliză și Film "Ecranul și Divanul". Pentru cei mai mulți dintre noi, va rămâne însă inconfundabila „voce a filmelor”, cea care, înainte de 1990, a lucrat ca translator pentru TVR, dublând în secret câteva mii de filme înregistrate pe casete video și aduse din Occident. Vom discuta despre filmul de patrimoniu european, particularizând cazul românesc și raportându-ne la genuri artistice, la suportul tehnic dar și la diferite epoci istorice. Evident că soarta zecilor de milioane de ore de film păstrate pe role sau a uitatelor jurnale de actualități nu poate fi analizată exhaustiv pe parcursul celor 50 de minute ale întâlnirii noastre. Ne propunem doar să punctăm câteva repere istorice importante, să surprindem modul în care majoritatea instituţiilor care administrează patrimoniul cinematografic european trebuie să se adapteze evoluției tehnologice, să subliniem importanța si complexitatea procesului digitalizării, îngreunat uneori de fondurile insuficiente, să remarcăm șansa extraordinară pe care a avem în prezent prin dezvoltarea platformelor online, de tipul Europa Film Treasures, finanţată de Uniunea Europeană.
Ascultați, așadar, luni, 29 ianuarie 2024, între orele 21.10- 22.00, numai pe frecvențele Radio România Cultural, emisiunea “Dosar de patrimoniu”, realizată de Bogdan Vișan !
