Idei în nocturnă. Pagini de Istorie - Despre „transformarea socialistă” a culturii. Invitat, prof. dr. Cosmin Popa, cercetător la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” al Academiei Romane

La 22 decembrie 1989, odată cu prăbușirea regimului Ceaușescu, a dispărut subit un întreg eșafodaj politico- ideologic, o întreagă scenografie create pas cu pas începând chiar cu 23 august 1944. Au dispărut nu doar fotografiile „celor mai iubiți fii ai poporului”, nu doar drapelele PCR sau lozincile scrise sau vorbite care ne însoțeau fiecare clipă a existenței. A dispărut o întragă țesătură „culturală” menită să „forjeze” apariția și evoluția „omului nou constructor conștient al socialismului”.

Decenii după decenii, ideologii, culturnicii, intelectuali oportuniști s-au străduit să creeze și să credibilizeze prin vorbă, pictură, sculptură, muzică, imagine, o realitate paralelă celei în care trăiau românii. Iată doar un exemplu surprins de Alexandru Andrieș : „ Astăzi iar, la Telejurnal, Am vazut cașcaval! ”. O realitate paralelă pe care o acreditau ca fiind singura adevărată.

Asaltul ideologiei asupra culturii, organizat după model sovietic și desfășurat folosind toate mijloacele pe care un stat totalitar le avea la îndemână, coerciție și/sau recompensă, nu a avut firește un success deplin. Dovezile sunt, pe de o parte chiar prăbușirea aproape instantanee a recuzitei care a acompaniat evoluția RPR și RSR, iar pe de altă parte numărul însemnate de opera ale unor oameni de cultură care au traversat epocile și sunt și astăzi apreciate pentru valoarea lor.

În emisiunea din această seară vom prezenta câteva secvențe ale realităților culturale ale României aflate din diverse stadia de evoluție a „democrației populare”.

Vom începe desigur cu primii ani ai regimului comunist când foarte mulți dintre marii scriitori au fost interziși (unii chiar arestați), unii precum Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, George Călinescu, Mihai Beniuc („toboșarul vremurilor noi”) etc, etc, au sărit în barca noii puteri, iar „școlile de literatură” scoteau promoții de absolvenți dintre care puțini aveau talent, cei mai mulți au devenit propagandiști, „toboșari” penibili sau mediocri ai noii orânduiri. Să mai adăugăm că personalități ale lumii culturii și științei au aderat și ei la „noul curs” devenind ambasadori ai RPR în diferite capitale ale lumii: Mihail Ralea, Simion Stoilow, Grigore Moisil sunt doar câteva exemple.

Este vremea în care prin muzică și film aflam cum „răsună valea, de la Bumbeși la Livezeni”, este vremea în care Petru Dumitriu, într-un un roman cinic și lipsit de bun simț, glorifica construcția „Drumului fără pulbere”, adică a Canalului Dunăre- Marea Neagră, pe șantierul căruia și-au perdut viața mulți reprezentanți ai elitei României democratice. Este vremea în care la fel de sfidător, Mihail Sadoveanu publica romanul Mitrea Cocor în care un fost prizonier în URSS descria viața frumoasă și plină de învățăminte de care s-a bucurat în lagărele sovietice !!!

„Linia Partidului” era promovată și impusă de un întreg aparat al cenzurii în fruntea căruia s-a evidențiat Leonte Răutu. Nimic nu scăpa vigilenței sale nici măcar greșelile descoperite în romanul Nicoară Potcoavă pentru care Mihail Sadoveanu primise Premiul de Stat în 1952. Un an mai târziu șefu Secției de Propagandă și Agitație critica într-un discurs modul „neprincipial” în care este conturată figura lui Ioan Vodă cel Cumplit „Sigur, a fost o figură progresistă dar când te uiți acolo: reformă agrară a făcut, reformă monetară a făcut, dacă mai făcea și naționalizare era tot!...Ori, luați romanele sovietice despre asemenea figure ca Petru cel Mare, Ivan cel Groaznic. În aceste romane se arată caracterul limitat al acestor figuri, deși obiectiv erau figuri progresiste, erau totuși expresia claselor exploatatoare, a statului claselor exploatatoare. Ioan Vodă cel Cumplit ce a fost? N-a fost un conducător al iobagilor răsculați, ci un voievod”. Scriitorii erau îndemnați să caute surse de inspirație prin documentare în fabrici, pe șantiere, în gospodării agricole colective, să descopere acolo eroii creațiilor artistice. Așa au apărut Lazăr de la Rusca, Silvester Andrei care a „salvat abatajul” si lista poate continua. Totul glorificat în texte sau versuri banale atunci când nu erau hilare sau ridicole cum este celebrul „Clipă stai. Oprește-ți zborul, Se prăvale compresorul”. După clipe de asemenea emoție Dan Deșliu își liniștește cititorii, firește compresoru nu s-a prăvălit.

Intrând în atmosfera epocii aflăm tot din acele texte, unele ale unor difuzate piese muzicale că unei mândre „drag îi e bădița cu tractorul”, ne întrebăm și noi curioși „de ce claxonează șoferul” atunci când trece pe lângă un grup de fete care lucrează pe șantier, admirăm, măcar în gând, macaralele care „râd în soare argintii”, ne întrebăm cum am putea să isprăvim „cincinalul în patru ani și jumătate” etc. etc.

Tema dominantă este însă Partidul care, nu-i așa, „e în toate, în cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare” și căruia românii îi datorau iubire și recunoștință pentru viața minunată pe care o trăiau.

Timpul a trecut, mulți dintre scriitorii persecutați au fost reabilitați (Tudor Arghezi printre ei), iar după 1965, încet, încet, cultul „marelui cârmaci” se substituia chiar celui al atotputernicului Partid.

Vom vorbi despre oameni și ode, despre minciună și adevăr, despre obediență, devotament și dizidență, firește în mediul cultural. Prăbușira „geniului”, „carpatului”, „eroului între eroi”, „înainte mergătorului”, de fapt al celui care încarna noul „secol al lui Pericle”, s-a produs într-o zi.

Comunismul, spune Francois Furet, „nu a lăsat în urmă decât ceea ce a negat”. Se pare însă că, la noi cel puțin, a lăsat mai mult decât atât, dar și despre asta vom vorbi în emisiunea pe care vă invităm să o urmăriți în această seară.

Realizator, Dan Manolache