Idei in nocturnă. Pagini de istorie: Despre relațiile dintre SUA și Europa de la primul Război Mondial și până astăzi. Invitat: prof. univ. dr. Liviu Țârău
04 Iunie 2024, 09:30
Trăim o epocă în care libertatea de exprimare, un atribut fundamental al democrației, este confundată cu libertatea de a emite păreri fără a ne obosi să căutăm argumentele prin care să le susținem. Și chiar dacă am face acest efort este uneori foarte greu să le găsim pe cele pertinente. Asta pentru că suntem bombardați cu informații, multe dintre ele părând a fi furnizate de specialiști în domeniu. De fapt mulți dintre ei nu au decât o oarecare...notorietate. Desigur ar trebui să vorbim și despre manipulare, rea credință, dorința de a epata etc.
Este o introducere valabilă cred la orice încercare am face să descifrăm și să ne spunem opinia despre un fapt istoric.
În această seară vom vorbi despre istoria relațiilor dintre SUA și Europa, într-o vreme în care ele sunt intens discutate pe fondul unei mai ample controverse despre rolul pe care cea mai mare putere a lumii de astăzi îl are, sau ar trebui să-l aibă în gestionarea tensiunilor grave care afectează lumea noastră. De aceea ne-am propus ca în emisiunea din această seară, al cărei invitat este un excelent cunoscător al istoriei SUA și al relațiilor transatlantice, să marcăm câteva dintre etapele lor cele mai importante.
Vom porni de la perioada Marelui Război, a implicării SUA în conflagrație dar și în organizarea postbelică a Europei având la bază „principiul naționalităților” susținut de președintele Woodrow Wilson. Vom continua cu izolarea interbelică a Americii ce s-a încheiat odată cu implicarea în războiul antinazist. A urmat, după cum se știe, o altă perioadă dificilă în care lumea s-a împărțit în două blocuri silite, în mare parte, de pericolul unui război nuclear să coexiste, până la un punct, „pașnic” și „rece”. Lumea de astăzi asupra căreia vom stărui în finalul emisiunii, o lume ce părea după 1989 că devine o adevărată lume liberă, se dovedește a fi marcată de îngrijorătoare contradicții. Pentru rezolvarea lor unii așteaptă o nouă implicare decisivă a SUA iar ceilalți îi contestă și condamnă statutul de „hegemon”. Așadar iată pe scurt coordonatele discuției pe care vă invităm să o urmăriți.
Vom vorbi despre relațiile SUA cu „bătrânul continent” în contextul în care peste două zile vom omagia împlinirea a opt decenii de la istorica debarcare aliată în Normandia. Am avut șansa ca acum câțiva ani să vizitez, chiar în zilele începutului de iunie plajele ce au fost martore la vitejie, moarte, speranță și lacrimi. Iată, în încheiere, ce scriam atunci:
„Există în această lume locuri pe care Istoria le-a încărcat cu emoție. O emoție aproape palpabilă pe care o transmit celor ce le vizitează după zeci sute sau chiar mii de ani.
Am în aceste zile șansa, dorită de multă vreme, de a mă afla într-un astfel de loc. Vizitez așadar Normandia și celebrele plaje ale debarcării din 6 iunie 1944, pe numele lor de cod „Sword”, „Juno”, „Gold”, „Omaha” și „Utah”.
Mareea este joasă și vremea mohorâtă. Cu excepția Mării Mânecii, în aceste zile liniștită, condițiile par a fi asemănătoare celor în care acum 76 de ani s-a desfășurat „Overlord”, cea mai mare operațiune amfibie din istorie la care au participat aproximativ trei milioane de militari. Tăcerea plajelor pustii la ora înserării este tulburată doar de freamătul ritmic al valurilor care se sparg de țărm, privirea nu întâlnește decât rare păsări ale mării. Și totuși, așa cum spuneam, locurile transmit emoție... Zeci de cărți citite, între care cea a lui Cornelius Ryan „Ziua cea mai lungă”, filmele artistice sau documentare, toate îți revin în memorie și auzi parcă înfricoșătorul vuiet al bătăliei, devii aproape participant la evenimentele vechi.
Au trecut mulți ani, puțini dintre cei care au debarcat atunci în Normandia mai sunt în viață. Și mai puțini dintre ei, o mână de oameni, mai au puterea și dorința de a revedea câmpurile de luptă. Totuși, în fiecare an curajul celor care au înfruntat formidabila rezistență germană a Zidului Atlanticului și au deschis drumul eliberării Europei nu este uitat.
În aproape fiecare localitate normandă, cu precădere în cele de pe coastă, localnici, turiști, autorități organizează evenimente aniversare, prade ale tehnicii militare folosite la debarcare, depuneri de coroane și mai ales pelerinaje la punctele fierbinți ale bătăliilor și la cimitirele în care se odihnesc cei care și-au dat viața pentru libertate. Totul impresionează.
Ceea ce m-a emoționat însă cel mai mult a fost faptul că oamenii de astăzi nu uită istoria și încearcă să o păstreze în inima lor, fără accente demagogice stridente ci cu naturalețe și respect…
Aici unde mă aflu, la Courceulles- sur- Mer, un orășel aflat în vecinătatea plajei „Juno” unde au debarcat forțe canadiene dar și generalul de Gaulle, ca și la Caen, Cherbourg, Arromanches- les Bains sau alte localități aflate în apropierea plajelor de debarcare, am aflat cum se poate trăi respectând istoria și pe cei care au făurit-o.”
Realizator, Dan Manolache
