Când vorbim despre prea puțin împreună. Invitată Gabriela Romaneț, psihanalist, membră în comitetul științific al Societății Române de Psihanaliză

Emisiunea recentă despre tirania lui împreună, atât prin discuția în direct, cât și prin comentariile ulterioare ale celor care au ascultat-o, a condus la ideea de a dezvolta un subiect și despre „prea puțin împreună”. Îi dedicăm actuala ediție, duminică, 23 februarie, ora 18.30, în direct, la Radio România Cultural. Ce înseamnă când vorbim despre prea puțin împreună?

„Când vorbim despre prea puțin împreună: nici nu știu cu cine să încep, cu mama care are o gravă depresie sau cu bebelușul care trece prin experiența de agonie, cu mama care este absentă din ea însăși sau cu bebelușul care-și așteaptă cu ardoare mama să vină să-l pună laolaltă cu brațele ei. Știi, uneori, pentru o mamă care este atât de pierdută în stările ei mortifere, când nu-și găsește sensul și iubirea ei de sine, este atât de metastaziată încât să nu poată ea însăși să-și poarte fiziologic și psihologic de grijă, te întrebi dacă iubirea față de bebelușul ei nu ar presupune să interpună între ea și bebelușul ei pe cineva care să aibă funcția de a absorbi suferința ei distructivă. Poate fi oricine cu rol de filtru al agoniei mamei, permițând astfel bebelușului să se întemeieze ca ființă. Cine ar putea fi acest al treilea, aceasta este întrebarea.” (Gabriela Romaneț)