„Conversii. Carte-laborator” - despre spații industriale transformate în locuri dedicate artei

Orașul Vorbește despre un volum apărut recent la Igloo, Conversii. Carte-laborator.

Împreună cu invitatele sale, Anda Zota, redactor-șef Igloo, și Iuliana Dumitru, redactor și coordonatoarea volumului, Daria Ghiu a discutat despre spații transformate în locuri dedicate artei, foste spații industriale cu funcții complet diferite care devin puncte de întâlnire pentru comunități, găzduind ateliere de artiști, galerii și spații non-profit.

Această carte-laborator reprezintă o propunere editorială inedită, ce include numeroase fotografii care surprind procesul de reconversie, evidențiind atât istoria inițială a acestor locuri, cât și felul în care ele se integrează astăzi în spațiul public.

„A fost greu să prindem într-o ramă fixă, într-o carte, destinul și parcursul unor spații care s-au schimbat de-a lungul timpului. Exemplele sunt recente, din România, din mai multe orașe, nu doar din București, însă ele de-a lungul timpului au trecut într-adevăr prin multe transformări de funcțiune, în primul rând, dar și de aspect, prin intervenții arhitecturale. Multe dintre ele ilustrează forme foarte diferite de schimbări, de la intervenții arhitecturale substanțiale până la transformări improvizate sau precare, care reflectă, de fapt, deseori, fragilitatea patrimoniului construit, pe deoparte, și a scenei artistice independente, pe de altă parte. Este, deci, o carte hibrid, nu e strict o carte de arhitectură, e și de istoria artei, e și de observare a scenei artistice contemporane și de observație urbană, totodată. Deci e o carte care ar fi putut cuprinde și alte spații. În sensul ăsta, i-am zis noi, neterminată.” (Iuliana Dumitru)

„Am vrut să ilustrăm că, indiferent de factura intervenției arhitecturale, fenomenul începe să câștige amploare și este important să-l conștientizăm ca atare și să înțelegem cât de important este patrimoniu construit de care beneficiază orașele noastre și cum îl putem reinterpreta, reutiliza. Da, poate că nici legislația nu ajută de cele mai multe ori, deși nu cred că ăsta este neapărat un impediment. Nu sunt, poate, nici resurse financiare suficiente. De ce să nu recunoaștem? E mai puțin costisitor să construiști de la zero decât să salvezi o clădire de patrimoniu, ceea ce nu ne scuză sub nicio formă, ci din contra. Însă, probabil că nici specialiști suficienți nu avem care să atace corespunzător problema patrimoniului și a intervenților pe clădiri cu istorie. Cartea asta aduce un pic la lumină importanța fenomenului arhitectural «adaptive reuse» de care ar trebui să fim mai conștienți.” (Anda Zota)