Daniela Rei Vișan în dialog cu pictorul Horea Paștina și criticul de artă Mircea Oliv

” Zis-am Domnului: Dumnezeul meu ești, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele.”

Psalmul 139

Duminică 1 mai 2022 de la ora 19,00 vă propunem o reîntâlnire cu pictorul Horea Paștina și criticul de artă Mircea Oliv. Pornind de la expoziția deschisă săptămâna trecută la Galeria Arcade 24 din Bistrița vom discuta despre omul contemporan, zdruncinat de conflicte, boli, ademeniri de tot felul. Iar dacă pentru unii dintre noi cei doi ani de pandemie și războiul de la granițele României reprezintă un motiv de îngrijorare permanentă, de răscolire interioară, de reașezare a valorilor sau a dușmăniilor, pentru Horea Paștina această experiență s-a transformat într-o mărturisire de credință, într-o încercare continuă de a rămâne în comuniune cu semenii și de a se apropia de Dumnezeu prin rugăciune dar și prin rodul sufletului și mâinilor sale.

După cum spunea Mircea Oliv, curatorul acestei expoziții,” pictura lui Horea Paștina devine un vast poem filocalic ”iar geometria riguroasă a ultimelor sale lucrări ne ajută să refacem drumul interior către ” spiritus rector” fără de care orice ascensiune umană către înaltul cerului nu ar fi posibilă.

” Dumnezeu geometrizează” scria Platon, arhitectura universului urmează această geometrie divină. Fire tainice care țes alcătuirea creației pot fi întrezărite în lucrările lui Horea Paștina expuse la Bistrița. După cum mărturisește însuși autorul, această geometrie este acum lăsată la vedere, fără a mai fi acoperită de straturile succesive de culoare. Cvadratura cercului –un simbol al perfecțiunii umane ce poate fi atinsă prin rigoare, cunoaștere și rugăciune, reprezintă osatura acestei expoziții.

Ciclul de lucrări așezate sub semnul Potirului, Bisericii, Corăbiei ne reamintesc fiecăruia dintre noi că am fost zidiți pentru a primi binecuvântarea divină, pentru a-L cunoaște și a ne apropia de Tatăl ceresc.

Cu atât mai inutile și mai grele par, din această perspectivă, conflictele care au împărțit lumea în ultima perioadă de timp. ”Cana fără toartă”, o lucrare autoportret, reluată de artist de-a lungul timpului reflectă fragilitatea umană, imperfecțiunea, dar ne trimite cu gândul și la plăsmuirea dintâi a omului, așa cum se spune în unele rugăciuni ” din pământ ești și-n pământ te vei întoarce”.

Mircea Oliv consideră TĂCEREA ca fiind ”personajul central din această expoziție, o ființă necreată care se leagă de trecut și de viitor”. Tot așa vasul fără toartă exprimă începutul și sfârșitul călătorie umane. Fără suflul divin dăruit în momentul zidirii noastre rămânem pământ ars de vijeliile vieții.

Dincolo de propunerea și veșmântul plastic deosebit, expoziția lui Horea Paștina reprezintă un simbol al comuniunii și bucuriei permanente pe care le putem afla căutând în semenii noștri Chipul Ziditorului, în fața căruia tumultul vieții se poate transforma în LUMINĂ.

O emisiune de Daniela Rei Vișan