Ioana Pârvulescu: “Toți cei care au scris textele din antologie, mi-au mărturisit că le e destul de greu să o facă, mai ales că suntem într-un moment critic al istoriei noastre"

Invitată de Anca Mateescu la Revista Literară Radio, scriitoarea Ioana Pârvulescu a vorbit despre cea mai recentă provocare editorială, Scrisori pentru cititorii din 2125, o antologie epistolară adresată cititorilor din viitor, care va apărea, în curând, la editura Humanitas. După ce, în trecut, a coordonat volumul Amintiri de la Humanitas, dedicat aniversării de 30 de ani a editurii, acum scriitoarea privește spre viitor și adună în noua carte scrisori, gânduri și mesaje de la oameni din domenii diferite pentru generațiile viitoare.

Ioana Pârvulescu recunoaște că a privi spre viitor este o sarcină mult mai dificilă decât explorarea trecutului. Volumul nu este un exercițiu de imaginație SF, ci, mai degrabă, o reflecție asupra valorilor prezentului și asupra moștenirii pe care o lăsăm celor care vin după noi.

„E mult mai greu să te ocupi de viitor, asta este categoric, dar, în același timp, simt eu că ar fi o obligație. Chiar cu tine, Anca Mateescu, am vorbit aici, la radio, despre testamentele din secolul al XIX-lea, în care oamenii de atunci lăsau moștenire copiilor lor, nu numai valori materiale, ci, mai ales, valori spirituale. Cam așa ceva vrea să fie și acest volum.”

Antologia ridică o întrebare provocatoare: cum arată lumea peste 100 de ani? Scriitoarea a selectat autori din diverse domenii: istorici, biologi, cineaști, medici, muzicieni și jurnaliști. Printre cei ale căror texte le găsim în această carte se numără Cristian Mungiu, Valentina Sandu-Dediu, Alexandra Furnea, Cătălin Vasilescu, Alexandru Stermin și Cătălin Pavel. Aceștia au fost provocați să lase mesaje pentru viitor, transmițând valori și principii care să reziste peste timp.

“100 de ani nu este mult față de modelul pe care l-am avut dintr-un fel de capsulă a timpului pe care au îngropat-o americanii în anul 1939 și care se uita peste 5.000 de ani. Ori, noi nu ne mai putem uita într-un viitor atât de îndepărtat. 100 de ani nu este mult. Gândește-te că vor fi stră-stră nepoții noștri peste 100 de ani. Este destul de apropiat, zic eu, dar într-adevăr, în acest moment, este destul de ciudat să te uiți peste 100 de ani.”

Un aspect central al volumului este rolul cititului ca valoare fundamentală. Această reflecție pune în lumină importanța lecturii într-o epocă dominată de tehnologie și schimbări rapide.

O surpriză a volumului este un dialog pe parcursul cărții între Ioana Pârvulescu și ChatGPT, care adaugă o perspectivă interesantă asupra relației dintre inteligența umană și cea artificială. Deși inițial sceptică, scriitoarea a descoperit că inteligența artificială are un stil politicos și structurat, ceea ce o face un partener de conversație surprinzător de agreabil.

“Teoretic, acest volum se adresează viitorului și aproape în toate textele venea vorba și de inteligența artificială. Și atunci mi-a venit ideea ca, la sfârșitul fiecărui text, să fac o discuție, pornind de la lucruri din scrisoarea respectivă, cu Chat GPT-ul, care să fie absolut autentică. Și, trebuie să subliniez, că nu am falsificat absolut nimic. Am pus întrebări, am primit răspunsuri și singurul lucru pe care l-am făcut, când erau mult prea repetitive și lungi răspunsurile, a fost să tai burțile, cum spunem noi în editare.”