Leonardo Padura: ”E un roman foarte ambițios, dar nu știu dacă am reușit să duc la bun sfîrșit toate ambițiile. Vorbesc despre iluzii, însă sînt iluzii care cu timpul au ajuns să ne frustreze atît personal, cît și la nivelul istoriei”
22 Iunie 2025, 15:58
Despre romanul ”Bărbatul care iubea cîinii”, publicat de scriitorul cubanez Leonardo Padura în 2009, Mario Vargas Llosa scria: „Acest roman magnific este, în același timp, un roman despre ororile provocate de utopia politică, un roman despre modul misterios în care se intersectează destinele umane, un roman despre relația torturantă dintre istorie și memorie, un roman despre vinovăție și un roman de teorie literară despre cum se construiește o poveste ambițioasă.”
Cartea lui Leonardo Padura are acum și traducerea în limba română a Ilenei Scipione pentru Editura Litera, unde romanul a apărut de curînd și s-a și lansat în prezența scriitorului, care ne-a acordat un interviu pentru Revista Literară Radio din 22 iunie 2025.
În dialogul cu Georgeta Drăghici, Leonardo Padura vorbește despre personajele sale, despre felul în care a construit romanul și despre iluziile secolului al XX-lea, individuale și colective.
Între multele fire epice ale cărții, cel mai important, cel care constituie nodul de unde autorul pleacă în narațiunea sa amplă, este asasinarea lui Lev Troțki.
”Pe de o parte am acest personaj binecunoscut, pe Lev Troțki, care avea o credință enormă în Revoluție, el e martor al acestui proces de denaturare a idealurilor revoluționare în timpul stalinismului și, deși de la un moment dat își dă seama de ce se întîmplă, continuă să creadă în idealurile revoluționare, în lupta de clasă și în mișcarea muncitorilor. Pe de altă parte îl avem pe Ramón Mercader asasinul, tînăr spaniol comunist, la care nu sînt convins că iluziile funcționează ca la Troțki, pentru că el este un personaj manipulat încă de la început de cei din jurul său și nu-mi dau seama dacă la sfîrșit Mercader continuă să creadă sau e dezamăgit; și al treilea personaj, care pentru mine e foarte important, e Iván, tînărul scriitor care primește această poveste, o scrie și ne-o redă. El își pierde iluziile încă de la început: pe de-o parte iluzia că ar putea să devină scriitor în lumea în care trăia, dar ajunge să-și piardă chiar soția.”
"Între Troțki, Mercader și Iván sînt niște diferențe semantice”, spune în continuare Leonardo Padura în interviul tradus de Rodica Mitroiu, ”dar mai sînt și alte diferențe, pentru că Troțki și Mercader sînt niște pierzători ai istoriei, au pierdut lupta cu istoria, pe cînd Iván este înfrînt de istorie, și, de fapt, această înfrîngere a lui Iván este elementul care îl face reprezentativ pentru generația mea în Cuba, la momentul respectiv.”