Marina Vazaca: “Albert Camus este autentic și actual, avem și acum de reflectat la multe lucruri despre care vorbește, în primul rând la calitatea noastră de oameni, la onoare, la demnitate”

Volumul Conferințe și discursuri, 1937-1958 de Albert Camus, publicat în seria de autor Camus, la Editura Polirom, și tradus de Marina Vazaca, aprofundează teme esențiale ale operei și activității scriitorului, evidențiind angajamentul său social, filozofic și literar. Cartea reunește texte reprezentative, care reflectă parcursul lui Camus, de la începuturile sale în Algeria anilor ’30 până la intervențiile din perioada de după primirea Premiului Nobel, în anii ’50.

Invitată de Anca Mateescu la Revista Literară Radio, Marina Vazaca a discutat despre contextul istoric al textelor, temele explorate și importanța lor pentru înțelegerea întregii opere a lui Camus.

“Acest volum de Conferințe și discursuri acoperă, practic, toată activitatea lui Camus. Primul este o conferință susținută în Algeria, în 1937. Ultimul, culmea, e tot referitor la Algeria, e la un club algerian de la Paris, unde este invitat și este o intervenție neprotocolară. E o simetrie, și nimic nu e întâmplător în opera lui Camus.”

În România, Camus a fost asociat, adesea, cu Jean-Paul Sartre și perceput ca un scriitor "de stânga", uneori chiar "comunist". Marina Vazaca explică faptul că, deși Camus a fost membru al Partidului Comunist în 1935, s-a distanțat rapid, fiind critic față de influența Cominternului. Camus și-a declarat apartenența la o "stângă veche", care privilegiază oamenii în detrimentul ideologiilor.

“În ’35, a devenit membru al Partidului Comunist. Era inevitabil. Provenea dintr-un mediu atât de sărac, la limita subzistenței. El spune, la noi acasă nu exista niciun obiect de prisos.”

Majoritatea conferințelor și discursurilor din volum sunt susținute după război, doar ultimele două având loc după primirea Premiului Nobel, în decembrie 1957. Marina Vazaca subliniază actualitatea mesajelor lui Camus despre demnitate, onoare și condiția umană, dar și implicarea sa în probleme politice precum conflictul din Algeria, războiul civil din Spania și revoltele din Europa de Est. Ea evidențiază coerența gândirii sale și profunzimea discursurilor, precum și legătura specială cu Spania, țară care i-a marcat formarea intelectuală.