Timpul prezent în literatură - Remus Boldea: „Un artist nu trebuie să accepte răspunsuri gata făcute”

După succesul cu primul său volum de proză scurtă, „A râs și tata”, Remus Boldea revine în librării cu o nouă colecție de povestiri. „Degeaba ai citit atâtea cărți” se numește și a apărut la Editura Trei.

Relația cu tatăl și prietenia sunt două dintre temele centrale ale volumului. Majoritatea textelor sunt scrise la persoana întâi din perspectiva unui narator tânăr sau foarte tânăr.

Remus Boldea știe să scrie simplu, știe să-și construiască personajele din doar câteva replici și, prin replicile și gesturile lor, ne dă acces la o întreagă lume: cea a micului oraș de provincie, cu tensiunile, cruzimile, tristețile și lipsa ei de perspectivă.

Am stat de vorbă cu Remus Boldea despre universul din noul său volum de povestiri, despre personajele și temele sale.

De ce e importantă pentru tine relația tată-fiu?

Remus Boldea: „Îmi aduc aminte de ceva ce a zis Mircea Cărtărescu: tot ce scriem noi ca scriitori și scriitoare sunt un fel de scrisori adresate tatălui. N-am înțeles ce-a vrut să zică atunci când am citit prima dată asta într-un interviu, dar acum, scriind două cărți unde tatăl este personajul central, încep să înțeleg. Relația cu tatăl este problematică pentru că tatăl e mult mai predispus să te părăsească decât mama. Biologic vorbind, tatăl nu-i atât de legat de copii. El cumva alege să rămână în familie - la un nivel macro, nu zic că toți tații fac așa, vorbesc de ceva simbolic. Eu chiar am trăit un episod profund. Când aveam 5 ani, tatăl meu a suferit de depresie și câțiva ani nu a fost deloc prezent, pentru că a fost internat în tot felul de locuri. Și chiar și atunci când s-a întors, era prezent mai mult fizic și atât. Dar asta nu avea legătură neapărat cu depresia cât cu faptul că așa erau tații din Motru. Vorbeam cu colegi de-ai mei de clasă și cam ăsta era patternul. Tații doar erau acolo, să fie, se uitau la televizor... Prea puțini au avut o relație apropiată cu tații lor. Dar am început să mă apropii foarte tare de el și de mama mea cam pe la 25 de ani, a fost ca un fel de renaștere a relației. Am putut să mă uit fără prea multă durere la lucrurile acelea și am vrut să le recuperez și să le împărtășesc. Pentru mine au fost experiențe valoroase și poate cineva se regăsește în ele sau își amintește de propria relație cu tatăl și asta e important.”

Ce ai lăsat să treacă din poveștile tale de viață în povestiri?

Remus Boldea: „Am o naivitate copilărească, nu-mi vine să cred că lucrurile sunt așa cum sunt, că relațiile între oameni sunt așa și nu altfel. Orice fel de artist trebuie să aibă atitudinea asta a copilului: să nu accepte răspunsuri gata făcute.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

28 martie 2025, ora 18.00

Realizatoare: Adela Greceanu