Astăzi este ziua de naștere a Anei Blandiana, căreia îi urăm la mulți ani!

În perioada 25-29 martie, difuzăm emisiunea „Vorba de cultură” cu ANA BLANDIANA. De luni 25 martie până vineri 29 martie, între orele 12:00-12:30 (în reluare de la 0:30), pe frecvențele Radio România Cultural sau la www.radioromaniacultural.ro.

Realizatoare, Ema Stere.

Înregistrare din 2017.

Totodată, vă invităm să ascultați un interviu realizat de Anca Mateescu cu Ana Blandiana.

ANA BLANDIANA: “Cea mai mare surpriză a mea la citirea acestor caiete a fost că am descoperit că fusese mult mai rău decât țineam eu minte!”

Însemnările Anei Blandiana din ultimul an și jumătate al dictaturii lui Nicolae Ceaușescu au apărut, de curând, la editura Humanitas, cu titlul „Mai-mult-ca-trecutul: Jurnal, 31 august 1988 – 12 decembrie 1989". Un fragment de viață și de istorie preschimbat în carte, o carte-portret al unei epoci în care frica, minciuna, duplicitatea, lașitatea, suspiciunea deveniseră coordonate greu de ocolit ale vieții de zi cu zi. Ana Blandiana descrie cu minuțiozitate insuportabilul zilnic, de la interminabilele cozi la lapte, ouă, carne, ulei, benzină la bănuiala și teama, infiltrate în cotloanele cele mai ascunse ale minții. “Nimeni nu mai are încredere în nimeni, nimeni nu mai este alături de nimeni, o asociere este o utopie, un gest de sprijin al cuiva sau a ceva, aproape de neimaginat‘’ – scrie Ana Blandiana în Jurnal. S-a hotărât să țină acest jurnal pe 31 august 1988, în ziua în care a aflat că are, iarăși, interdicție de a publica iar ultima însemnare este din 12 decembrie 1989, cu doar câteva zile înainte de Revoluția de la Timișoara. Multe dintre personajele jurnalului sunt în viață, dar, mai important decât portretele lor, este portretul acestei epoci aberante, care, privită retrospectiv, pare că ține mai mult de ficțiune decât de realitate. Ana Blandiana a fost invitata Ancăi Mateescu, la Revista Literară Radio.

ANA BLANDIANA (pseudonim literar al Otiliei-Valeria Coman, căsătorită Rusan) s-a născut la Timişoara, la 25 martie 1942. A absolvit studii de filologie romanică la Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj. Burse de studii la Iowa University (SUA), Heidelberg Universität, DAAD Berlin.

Cărţi de poezie: „Persoana întâi plural” (1964); „Călcâiul vulnerabil” (1966); „A treia taină” (1969); „50 de poeme” (1970); „Octombrie, noiembrie, decembrie” (1972); „Poeme” (1974); „Somnul din somn” (1977); „Întâmplări din grădina mea” (1980); „Ochiul de greier” (1981); „Ora de nisip” (1984); „Stea de pradă” (1986); „Alte întâmplări din grădina mea” (1987); „Întâmplări de pe strada mea” (1988); „Poezii” (1988); „Arhitectura valurilor” (1990); „100 de poeme” (1991); „În dimineaţa de după moarte” (1996); „La cules îngeri” (1997); „Cartea albă a lui Arpagic” (1998); „Balanţa cu un singur talger” (1998); „Soarele de apoi” (2000); „Refluxul sensurilor” (2004); „Poeme” (2005), „Întoarcerea lui Arpagic” (2008); „Patria mea A4” (2010); „Pleoape de apă” (2010); „Orologiul fără ore” (2016); „Variațiuni pe o temă dată” (2018); „Integrala poemelor” (2019).

Cărţi de eseuri: „Calitatea de martor” (1970); „Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie” (1975); „Cea mai frumoasă dintre lumile posibile” (1978); „Coridoare de oglinzi” (1983); „Autoportret cu palimpsest” (1985); „Oraşe de silabe” (1987); „Geniul de a fi” (1998); „Ghicitul în mulţimi” (2000); „Cine sunt eu?” (2001); „A fi sau a privi” (2005); „O silabisire a lumii” (2006); „Spaima de literatură” (2004); „Fals tratat de manipulare” (2013); „Istoria ca viitor” (2017).

A publicat și volume de nuvele: „Cele patru anotimpuri” (1977); „Proiecte de trecut” (1982); „Imitaţie de coşmar” (1995); „Oraşul topit şi alte povestiri fantastice” (2004); „Povestiri fantastice” (2016), precum și romanul „Sertarul cu aplauze” (1992). Începând din 1982, cărțile sale au fost traduse în numeroase limbi.

Premii literare: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România (1969); Premiul pentru poezie al Academiei Române (1970); Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1982); Premiul Internaţional „Gottfried von Herder“ (Viena, 1982); Premiul Naţional de Poezie (1997); Premiul „Opera Omnia“ (2001); Premiul Internaţional „Vilenica“ (2002); Premiul Internaţional „Camaiore“ (2005); Premiul Special „Acerbi“ (2005); Premiul „Poetul European al libertăţii“ (2016), Premiul Canadian pentru Poezie „Griffin" (2018).

În 1990, Ana Blandiana reînfiinţează PEN Clubul Român, al cărui preşedinte devine. Este unul dintre iniţiatorii Alianţei Civice, pe care o conduce între 1991 şi 2001. Fondator şi preşedinte al Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, de la Sighet. Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé“ şi a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).