IORDANIA – BETHANIA
26 September 2020
Călător de weekend: ”Castelul” Uçhisar (Turcia) – stânca scobită care domină Capadocia
2 October 2020

Bilet de îmbarcare spre… Iordania, la Petra – oraşul trandafiriu… de la 13,44

Se spune că fiecare ţară arabă, posedă câte o comoară arheologică sau altfel spus un oraş antic fabulos, peste care a trecut colbul istoriei, redescoperit şi inclus mai apoi în circuitul turistic. Siria deţine Palmyra, în Egipt ni se dezvăluie Luxorul, Libanul se laudă cu Baalbek, Iranul are Persepolis, în Libia există Sabratha iar Iordania se mândreşte cu Petra.

* * *

Petrasau „Oraşul trandafiriu” (denumit aşa după culoarea pietrei în care a fost sculptat) este unul dintre cele mai cunoscute sit-uri arheologice din lume, inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Explorarea aşezării se poate face la pas sau pe anumite porţiuni cu şareta ori pe caii beduinilor. Plimbarea, în mare parte poate deveni obositoare, din cauza arşiţei şi a terenului, însă vă asigur că merită din plin, tot efortul.

* * *

În regiunea deşertică dintre Marea Moartă şi Marea Roşie, pe teritoriul Iordaniei de astăzi, nabateenii (un trib nomad de arabi), au pus bazele unui regat extins până în Siria, a cărui capitală, Petra, a înflorit de pe urma comerţului. Plasarea oraşului antic Petra între pereţii unui canion adânc, pe ruta caravanelor care aduceau mărfuri din China, India şi din Peninsula Arabiei, a condus la o rapidă îmbogăţire a aşezării. În plus, locuitorii ei au ştiut cum să exploateze la maximum resursa cea mai importantă a deşertului: apa.

Excavările ce au fost efectuate în zonă, au demonstrat că reuşita ridicării oraşului Petra în deşert, s-a datorat abilităţii şi ingeniozităţii nabateenilor de a controla permanent rezerva de apă, prin crearea unei oaze artificiale. Cu toate acestea, începând cu secolul al III-lea, rapida dezvoltare a Palmirei (din Siria de astăzi) ca un nou centru pe ruta caravanelor, urmată de un cutremur (ce a distrus multe din construcţiile care asigurau aprovizionarea vitală cu apă), au contribuit la declinul oraşului Petra.

* * *

Timpul s-a scurs, iar ruinele oraşului antic Petra, devenite o curiozitate în Evul Mediu, au ajuns cu adevărat celebre abia după ce au fost descoperite şi descrise de un explorator elveţian. Şi astfel, aşezarea „roşiatic – trandafirie” (considerată multă vreme doar o legendă, un oraş dispărut al Lumii Antice), a captat atenţia lumii occidentale. Drept urmare, după ce au văzut Petra, reprezentanţii monumentelor mondiale din cadrul Programului UNESCO, au menţionat zona ca fiind una dintre cele mai preţioase moşteniri culturale ale omenirii. În plus, constituirea „Parcului Arheologic Petra” de către guvernul iordanian, a făcut posibilă o exploatare mult mai eficientă a acestei minuni a lumii, prin protejarea arhitecturii originale, prin crearea de facilităţi turistice şi, cel mai important, prin sprijinirea comunităţii locale în propria dezvoltare.

* * *

Oraşul antic Petra este jumătate săpat în pereţii canionului, jumătate construit din piatră, îmbinând elemente arhitecturale nabateene, elenistice, romane şi bizantine. Temple, morminte, canale, cisterne, biserici, clădiri publice, baraje şi altare stau neclintite în fortăreaţa muntoasă, precum într-un seif natural uriaş.

* * *

Vizitarea completă a sit-ului arheologic de la Petra, poate depăşi durata unei zile, aceasta fiind determinată de condiţia fizică a fiecăruia. Distanţele mari între obiective, faptul că unele se găsesc la înălţime (unde se ajunge pe cărări cu trepte săpate în stâncă) şi arşiţa soarelui, sunt tot atâtea cauze care să vă îngreuneze parcurgerea traseului propus.

Primele sute de metri ale turului, prin oraşul antic Petra, pot fi parcurse cu ajutorul cailor arabi ai beduinilor sau într-o şaretă. În timpul plimbării puteţi admira de o parte şi de alta mormintele clasei de mijloc.

* * *

Intrarea în defileu se face printr-un pasaj îngust, întins pe o lungime de peste 1 km. Drumul este de-a dreptul magnific, la fel şi atmosfera. Straturile colorate de gresie capătă nuanţe minunate în bătaia soarelui: rozul, roşul, portocaliu, bejul se întrepătrund în culori fascinante şi diverse, aproape imposibil de descris.

* * *

La capătul defileului, se află atracţia principală a oraşului antic Petra: „Trezoreria” sau „Tezaurul”, în fapt un templu ce impresionează prin faţada sa, săpată în totalitate în stâncă. Arhitectura grecească, cu elemente nabateene, a fost realizată prin tehnici avansate. Şase coloane corintice formează etajul inferior, în timp ce trei colonade şi două nişe se ridică pe nivelul superior. În partea de sus a faţadei pot fi zăriţi câţiva vulturi.

De unde vine însă numele de „Trezorerie” sau „Tezaur” ? Ei bine, există două legende care încearcă fiecare, să ne ofere cheia dezlegării misterului. Prima ne spune că urna din piatră din partea superioară ar conţine o comoară, iar a doua aminteşte că în templu s-ar fi aflat la un moment dat trezoreria unui faraon. Fapt pentru care, multă vreme (până le-a fost interzis prin lege), beduinii trăgeau cu puşca asupra monumentului, sperând să găsească aurul. Cât despre cercetările arheologice, ele au apreciat că templu a fost săpat cu aproximaţie în secolul I îen., ca mausoleu al regelui nabateean Aretas al IV-lea.

* * *

Prin dreapta „Tezaurului”, drumul se continuă către Strada Faţadelor, un traseu de-a lungul căruia pot fi admirate numeroase intrări de morminte, săpate în stâncă, frumos decorate.

După Strada Faţadelor urmează Teatrul, construit de către nabateeni după model roman, în secolul I, din păcate distrus într-o mare măsură. Timpul, vântul şi nisipul au contribuit fiecare în parte, la deteriorarea edificiului.

Păstrând traseul, se ajunge pe Strada Colonadelor, unde demult se aflau magazinele oraşului antic Petra.

* * *

„Mânăstirea”, este de asemenea un obiectiv de seamă din Petra şi unul dintre cele mai mari monumente ale oraşului. La ea se ajunge pe o potecă ce urcă muntele. Construcţia, ridicată iniţial ca loc de pelerinaj, a fost folosită în perioada bizantină ca mânăstire, de unde i-a rămas şi numele.

* * *

La finalul turului, pe drumul de întoarcere, puteţi servi un ceai aromat, prăjituri, ori achiziţiona suveniruri de la localnici: beduinii. Aceştia au rămas stăpânii neoficiali ai peşterilor, templelor şi cărărilor din oraş, cărora le ştiu cel mai bine rostul. Veţi fi întâmpinaţi de ei, mereu cu căldură, fiindcă în atenţia lumii întregi, Petra şi-a deschis larg drumurile pentru călătorii străini, cu fireasca ospitalitate şi cu spiritul negustoresc ce i-au dat în trecut bogăţia şi întâietatea în deşertul iordanian.

Vasilescu Gabriela