Darkest Hour, un film major, perfect polişat în amănuntele minore – de Michaela Platon
27 November 2020
A Dog Purpose regizat de Lasse Hallström, un film pentru toate vârstele – de Michaela Platon
30 November 2020

„Leon Mişosniky. Monografie” – un fragment al societăţii româneşti

Când apărea, în anul 2014, la Editura Vellant, monografia lui Leon Mişosniky stârnea cu adevărat curiozitatea îndreptată către un artist neştiut lumii românești. Valentina Iancu, istoric de artă, și nepoata creatorului, Lala Mişosniky, și-au asumat un rol important, și anume acela de a reconstrui printr-o carte, viața și opera unui artist. Albumul bilingv, român-englez, reușește să contureze un creator care după cum scrie Radu Stern în prefața lucrării este complet necunoscut: „Inutil să căutăm informații despre artist în vreo sinteză privind arta modernă din România sau în vreun dicționar de artişti: nu figurează! Este doar rar citat ca student al lui M.H. Maxy la Școala de artă pentru evrei, unde-l trimisese prigoana rasială, dar n-a devenit nici pe departe la fel de cunoscut ca alți colegi, precum Eva Cerbu, Maria Constantin, Yvonne Hassan sau Alma Redlinger.”

Societatea noastră se dovedește a fi din nou, insuficient pregătită să vadă cu adevărat și să înțeleagă opera unui artist, în momentul în care aceasta se produce. Paginile de amintiri ale Lalei Mişosniky ne oferă o incursiune în credințele artistului și reușim să configurăm, chiar dacă doar parțial, portretul intelectualului -artist: „Citea adesea Corbul lui Edgar Allan Poe și era fascinat de scrisorile lui Van Gogh pe care le-a citit de cel puțin cincisprezece ori”.

Monografia Valentinei Iancu prezintă amănunțit istoria unei perioade dificile pe care a parcurs-o artistul (1921 – 2007), ca de altfel și reacțiile sale la politica momentului. Maxi apare ca un fir roșu în viața lui Leon Mișosniky. Beneficiază de câteva întâlniri categoric memorabile cu Maxy în 1940, apoi din nou în 1945. Din 1975 până în 1982, lucrează cu pictorița Mimi Şaraga (eleva şi după aceea soţia lui Maxy) prin intermediul căreia simte din nou „educația plastică primită de la Maxy”.
Este de apreciat un astfel de album, de recuperare a unei personalități atât de interesante cu care am fost contemporani. Numărul acestor lucrări ar trebui să fie mai mare. Din „file” disparate se construiește o imagine corectă asupra oricărei societăți.

Realizatoare Roxana Păsculescu