DOCUMENTAR: România Prințului Charles
15 October 2021
Documentarul Vlad, realizat de Maria Balabaș, printre finaliştii primei ediţii a ABU/UNESCO T4P Media Awards
17 November 2021

Lupta părinților din întreaga lume pentru aer curat: ”Ella a murit la 9 ani din cauza poluării, dar continuă să salveze vieți”

”Fiica mea era unul dintre cei un milion o sută de mii de copii din Marea Britanie care suferă de astm, dar nu s-a născut cu această boală. Simptomele au început să apară pe la vârsta de șase ani. La început nu ne-am gândit la astm, pentru că atacurile erau foarte puternice. Avea spasme și când am dus-o la spital, doctorii se gândeau că este epileptică. Nu știam ce provoacă aceste atacuri. Stătea în casă fără să facă nimic și dintr-o dată avea un atac. Nu înțelegeam ce se întâmplă și mai ales nu știam de ce se întâmplă.”

Rosamund Kissi-Debrah locuiește împreună cu familia în apropierea uneia dintre cele mai aglomerate artere din Londra – South Circular Road. În urmă cu opt ani a trecut prin cea mai grea încercare prin care poate trece un părinte. Fiica ei, Ella, a murit la vârsta de 9 ani. Medicii au scris în certificatul de deces că moartea a survenit din cauza unei insuficiențe respiratorii acute.

Ella, alături de mama ei, Rosamund, și de frații mai mici

Credit foto – Claire Cox

 

”După ce a murit, s-a făcut o primă anchetă în septembrie 2014 și medicii au ajuns la concluzia că atacurile sunt provocate de ceva din aer, dar tot nu știam ce mai exact. Într-un interviu pe care l-am dat presei locale am spus că dacă cineva mă poate ajuta să rezolv acest mister voi fi recunoscătoare pe viață.”

”Un cititor m-a contactat și mi-a sugerat să ne uităm la nivelul de poluare din zona în care locuim, în special în noaptea în care a murit Ella. Am luat în serios sugestia și am descoperit că în noaptea decesului fusese înregistrat unul dintre cele mai mari niveluri de poluare din zonă.”

”Ella a fost spitalizată de 28 de ori. De 27 de ori am constatat că în acele zile nivelul de poluare crescuse brusc. După ce a murit au fost colectate mostre din corpul ei și experții au observat uitându-se cu microscopul, particule poluante provenite de la mașini. Chiar dacă nivelul de poluare era foarte mare în noaptea în care a murit, tot a trebuit să dovedim că acest lucru a contribuit la decesul său. Și asta a durat șapte ani”, spune Rosamund Kissi-Debrah.

”Ella a murit din cauza astmului agravat de expunerea la poluarea excesivă a aerului”, a stabilit medicul legist Philip Barlow, în urma unei anchete finalizate la sfârșitul anului trecut. El a subliniat faptul că poluarea a fost ”un semnificativ factor contributor” la atacurile astmatice și, ca atare, a decis că pe certificatul de deces la capitolul cauze trebuie să fie menționată și poluarea aerului, lucru care nu se mai întâmplase până atunci nicăieri în lume.

”M-am simțit îngrozitor”, mărturisește mama Ellei. ”Înainte eram profesoară și le predam elevilor din clasele mai mari. Eram responsabilă pentru aproximativ 180 de copii și ei vin mereu la tine să îi ajuți cu diverse probleme. Dar când a venit vorba de fiica mea, pur și simplu nu am putut să o ajut.”

”A fost un verdict șocant pentru mine și am avut nevoie de o perioadă ca să înțeleg ce înseamnă cu adevărat. Dar Ella nu a fost singura persoană care a murit din cauza poluării. În fiecare an, peste tot în lume, 7 milioane de oameni mor prematur din cauza poluării aerului.”

Rosamund Kissi-Debrah a vrut ca moartea fiicei ei să reprezinte un semnal de alarmă, nu doar pe plan local, ci pentru părinți și autorități din întreaga lume. S-a implicat în campanii de mediu și a susținut conferințe pentru a educa și informa publicul despre pericolele care se găsesc în aerul pe care îl respirăm. Când a acordat un interviu pentru Radio România Cultural, tocmai se întorsese de la Glasgow, unde participase la reuniunea COP26, summitul la care s-au întâlnit lideri din întreaga lume pentru a discuta despre schimbările climatice.

Rosamund Kissi-Debrah

Credit foto – ‘Ella Roberta Foundation’

 

”Se discută despre emisii mai puține, despre eliminarea combustibililor fosili, dar mă tem că uneori oamenii nu înțeleg cu adevărat despre ce este vorba, adică despre petrol, despre benzină. De aceea când apar inițiative pentru reducerea emisiilor, câteodată unora nu le place, cel mai probabil pentru că nu înțeleg cât de mult emisiile le afectează sănătatea. Sper ca moartea fiicei mele să creeze în mentalul colectiv această legătură cu combustibilii fosili.”

Anul viitor, pe 24 ianuarie, Ella ar fi împlinit 18 ani. În locul unei petreceri de majorat, mama ei, Rosamund, plănuiește ca pe 23 ianuarie să organizeze un marș în centrul Londrei pentru a aduce din nou în atenția publicului problema poluării aerului și încearcă să găsească sprijin pentru ca evenimente similare să aibă loc în mai multe orașe din lume, chiar și la București dacă se poate, spune ea.

”Tu vrei aer curat. Eu vreau aer curat. Copiii mei vor aer curat. Familia ta vrea aer curat. Și cred că guvernele de peste tot trebuie să știe că asta nu e o simplă campanie a unor activiști. Noi toți vrem aer curat și cerem să ni se respecte acest drept. Noi avem puterea și când guvernele ne vor vedea că suntem uniți, vor începe să se îngrijoreze. Eu nu spun că lucrurile se vor schimba peste noapte, dar dacă stăm și nu facem nimic, nu se vor schimba deloc.”

În memoria Ellei, Jack Stafford a compus un cântec prin care și-a dorit ca povestea ei tragică să fie cunoscută de cât mai multă lume. Jack este un artist britanic, care locuiește în prezent în Italia. De ceva vreme realizează podcastul Podsongs, în care invitații sunt sursa de inspirație pentru un nou cântec. În timp ce se documenta pentru un interviu, a descoperit povestea Ellei, a stat de vorbă cu Rosamund și a compus o melodie prin care și-a propus să tragă un semnal de alarmă.

”Știm că mulți copii mor din cauza astmului, dar guvernele nu vor să admită asta”, spune Jack Stafford. ”Nimeni nu se gândește la impactul poluării asupra sănătății copiilor. Ella a fost internată de 28 de ori și niciul unul dintre experții care au văzut-o nu a adus în discuție poluarea. Dacă unul dintre ei i-ar fi spus mamei să se mute undeva la țară, poate că Ella ar mai fi trăit și astăzi. Eu am contribuit cu acest cântec, care sper să fie ascultat peste tot în lume, pentru că poluarea nu există doar în Londra, e chiar mai rău în alte țări.”

Melodia compusă și interpretată de Jack Stafford a fost lansată concomitent cu site-ul OurChildrensAir.life, o platformă unde părinți din întreaga lume vorbesc despre modul în care poluarea aerului a afectat sănătatea copiilor lor. Printre aceștia se află și Michael Wanyama, tatăl a trei copii cu care locuiește în capitala Ugandei, Kampala.

”Ne-am tot plimbat prin spitale din cauza bolilor provocate de poluarea aerului. Noi am locuit multă vreme într-o zonă cu trafic intens și mi-a luat ceva până să îmi dau seama că există o corelație între problemele de sănătate ale copiilor și aerul irespirabil.”

”Într-un final, ne-am mutat. Nu pot să spun că acum locuim într-un loc cu mult mai bun, pentru că suntem în același oraș, dar e mai bine ca înainte. Eu am încercat să îmi protejez copiii de poluare, dar sunt milioane de părinți care nu știu ce să facă sau nici măcar nu sunt conștienți de această problemă.”

Potrivit unui raport al Națiunilor Unite, între 2015 și 2018 Africa a fost continentul cu cea mai mare rată de import a mașinilor vechi.

Aproximativ 70 de mii de mașini și 100 de mii motociclete ajung anual în Uganda, cam jumătate dintre acestea având peste opt ani vechime, conform datelor publicate de ministerul ugandez al transporturilor. Potrivit unui alt sondaj realizat de autoritățile locale în 2018, în medie, vechimea mașinilor care circulă pe șoselele locale este de 15 ani, o problemă agravată de lipsa de pregătire a mecanicilor locali, spune Michael Wanyama.

În medie, vechimea mașinilor din Uganda este de 15 ani

 

”Modul prin care oamenii ajung mecanici nu presupune nicio expertiză sau deținerea vreunor echipamente pentru a deschide un atelier. Majoritatea sunt făcute pe marginea drumurilor, în mahalale. Sunt foarte puține ateliere profesioniste și nu sunt mulți care să își permită să meargă la ele. Așa că mai toată lumea caută soluții ieftine și munca ieftină e de obicei făcută prost.”

”Doar în zona metropolitană a Kampalei există în jur de 15 mii de mecanici, dintre care vreo 90% nu au făcut niciun fel de training. Am observat că în această perioadă de pandemie mulți copii s-au dus în ateliere pentru a învăța meserie și învață, încet-încet, de la cineva care a învățat de la cineva, care a învățat de la altcineva. Practic, aici poți să dai peste un mecanic care pare că știe ceea ce face, dar nici nu știe cum să își scrie numele. Cum te poți aștepta ca o astfel de persoană să îți repare corect mașina?”

Michael Wanyama, el însuși de profesie mecanic, a realizat că o soluție pentru îmbunătățirea situației ține de educarea colegilor săi. A înființat asociația Autosafety Uganda și merge din garaj în garaj pentru a le explica mecanicilor ce trebuie să facă pentru ca mașinile pe care le repară să nu devină și mai poluante decât sunt deja.

Michael Wanyama

”Unul dintre lucrurile comune pe care le întâlnești în garajele noastre este înlăturarea sau modicarea convertoarelor catalitice. Pentru că nu își permit să cumpere un Subaru, mulți cumpără o Toyota și vor să o modifice ca să sune ca un Subaru. Vor acel sunet de motor mai puternic. Mecanicii, fie din ignoranță, fie cu bună știință pentru a putea extrage platina din convertoare, fac modificările și transformă mașinile într-un dezastru ecologic. Când ne întâlnim cu ei și le vorbim despre controlul emisiilor, mulți sunt surprinși să afle că piesele acelea chiar folosesc la ceva.”

La fel de gravă este și situația mașinilor care transportă copiii la și de la școală. Multe dintre ele sunt foarte vechi și foarte prost întreținute, mai spune Michael Wanyama.

”Avem legi care îi protejează pe copii de diferite forme de violență, dar nu avem niciuna care să îi protejeze de amenințările care țin de mediu. Mașinile care aparțin școlilor se numără printre cele mai poluante. Copiii stau în mașini și inspiră zilnic gazele emise. Noi suntem o organizație încă mică, dar vrem să schimbăm mentalități. Conceptul eco este nou în Uganda, dar trebuie să facem progrese rapide pentru a ne proteja copiii și pentru asta este nevoie de unitate”, consideră Michael Wanyama.

Unitatea este cea care stă și la baza organizației Moms Clean Air Force din Statele Unite.

”Suntem o mișcare de peste un milion de mame și tați de pe întreg teritoriul american, uniți pentru a ne proteja copiii de poluare și de efectele schimbărilor climatice”, explică Stephanie Klein, una dintre reprezentantele organizației.

”Avem câteva persoane care coordonează lucrurile la nivel național și mai multe implicate la nivel local. Și mai avem o vastă rețea de voluntari, cărora le spunem super-mame, pentru că sunt cele care ne ajută să ducem proiectele mai departe.”

O mișcare de peste un milion de mame și tați Credit Moms Clean Air Force USA

 

Moms Clean Air Force încearcă să educe oficialitățile în legătură cu pericolele generate de poluare, mai spune Stephanie, și în același timp îi învață pe părinți cum să îi abordeze pe politicieni pentru ca aceștia să reacționeze la problemele lor.

”Cu siguranță am făcut progrese semnificative. Calitatea aerului este mult mai bună decât acum 50 de ani, dar sunt încă foarte multe lucruri de făcut. Foarte multe comunități, în special cele de culoare, cele cu venituri mici, suferă în mod disproporționat din cauza poluării.”

”Moms Clean Air Force își concentrează foarte mult atenția asupra industriei de petrol și gaze, apoi în zonele urbane încercăm să facem ceva pentru a combate poluarea generată de traficul rutier. Activăm în foarte multe state și multe comunități pentru că realizăm cât de periculoasă este poluarea pentru copii, dar și pentru alte categorii sociale vulnerabile.”

Dar ar putea Statele Unite să urmeze drumul deschis de Marea Britanie și să admită că poluarea poate fi o posibilă o posibilă cauză de deces?

”Este o întrebare foarte bună de pus”, consideră Stephanie Klein. Cred că poate fi dificil să găsești o legătură directă între poluanți și decese sau diferite tipuri de boli, deși știm deja că poluarea aerului provoacă boli specifice. Dar ar fi un important pas înainte dacă am începe ca societate să recunoaștem impactul pe care îl are poluarea asupra sănătății.”

”Ella voia să fie pilot”, mărturisește mama ei, Rosamund. ”Dar nu pilot comercial. La început, voia să intre în forțele aeriene, iar apoi își dorea să devină pilot pentru ambulanțele aeriene.”

”Era foarte inteligentă. La 9 ani citea ca cineva de 15 ani. Era foarte sociabilă, își adora frații mai mici și își iubea familia. Îi plăcea să joace fotbal, să înoate, să danseze și iubea muzica. Cânta la pian, la tobe, la tobele africane. Dar chiar dacă nu și-a îndeplinit visul de a deveni pilot, ea continuă să îi ajute pe oameni, deși nu mai este printre noi.”

Îi plăcea să joace fotbal, să înoate, să danseze și iubea muzica”

Credit foto – Rosamund Adoo-Kissi-Debrah

 

”Bineînțeles că aș da orice pentru a o avea din nou lângă mine, dar trebuie să mă mulțumesc cu gândul că deși ea nu mai este, continuă să salveze vieți. Într-o zi, poate voi avea timpul să stau și să mă gândesc la schimbările pe care le-a provocat fata mea. Dar acum nu e momentul, acum sunt încă într-o misiune în care încerc să salvez alte vieți”, spune Rosamund Kissi-Debrah.