Cronicar la Curtea Eutherpei
21 February 2020
O lecție de estetică, dar și de viață
28 February 2020

Mystify: Michael Hutchence – documentarul unui colaps prea puțin previzibil – de Michaela Platon

Cred că e foarte greu pentru un regizor să facă un film despre cineva care i-a fost prieten apropiat, cu atât mai mult cu cât este vorba de un artist cu un destin tragic , dar și cu un talent și o carismă pe măsură: Michael Hutchence.

A fost nevoie să treacă 23 de ani de la moartea enigmaticului vocalist de la INXS, pentru ca acest documentar să iasă la lumină, asta fiind perioada în care Richard Lowenstein a procesat dispariția lui și a putut să termine acest film remarcabil, decent și emoționant, care nu judecă în nici un fel, ci doar aduce în fața  spectatorului omul și artistul Michael Hutchence.

Documentarul valorifică înregistrări personale, unele filmate de Michael însuși, altele surprinse de fostele iubite sau secvențe din interviuri, fragmente din emisiuni tv și documente din presa vremii- și creează un film în care se coagulează portretul intim, introspectiv a acestui muzician cu personalitate abisală și multifațetată, înzestrat cu frumusețe, talent și carisma, destinat parcă să devină star. Chiar și așa filmul scoate la lumină latura lui vulnerabilă, inimaginabil de sensibilă, care transformă provocările vieții într-o adevarată luptă.

Dureros și revoltător mi se pare episodul de la BRIT AWARDS cu comentariul lui Noel Gallagher, după ce Michael i-a înmânat premiul Best video BRIT pentru Wonderwall în februarie 1996: “Has-beens shouldn’t give awards to gonna-bes.” Adică relicvele nu ar trebui să înmâneze premii celor aflați în plină ascensiune! Și asta după ce Michael îl îmbrățișase cu căldură pe Liam și îl sărutase prietenește felicitându-l! Cuvinte umilitoare, prostești, emanate de ego-ul unui inept care credea că muzica a început cu el și cu frate-su! Și îmi doresc ca ele să îl bântuie pe ex Oasis până în ultimul lui ceas! Iar asta nu a fost totul, grosolania și lipsa de bun simț a oasisului au culminat în backstage unde a avut loc și o altercație între Michael și Liam, care a făcut remarci jignitoare despre iubita Hutchence, Paula Yates. Și deși ar părea o răzbunare copilarească, în refrenul de la Elegantly Wasted, se aude la un moment dat “I’m better than Oasis”- ceea ce e perfect adevărat după părerea mea.

Realizat de cel care a făcut și videoclipurile INXS, documentarul lui Lowenstein produs de BBC, va părea interesant doar pentru cei care au ascultat, cunosc sau iubesc muzica INXS. Charismaticul vocalist era fascinant pe scenă, dar în spatele acestei imagini se ascundea un om emotiv, timid, cu un suflet rătăcit, contorsionat de îndoieli.

Tinerețea si copilăria lui Michael au fost pline de momente care l-au urmărit până la sfârșitul vieții, unele de-a dreptul traumatizante . Și deși aparent părea un hedonist (după cum l-a descris Kylie Minogue) sau un tip depresiv (după cum afirmă fostul model danez, Helena Christensen), Michael era o persoană extrem de complexă, pe care  accidentul din august 1992 (despre care nu s-a prea știut) a marcat-o major – căci și-a pierdut simțul gustului și al mirosului și l-a transformat într-un om uneori impulsiv, alteori chiar agresiv, dar care a luptat cu o forță supra omenească pentru a depăși aceste momente și pentru a da totul în muzică și pe scenă.

Decizia regizorului de a folosi secvențe audio din interviuri fără imaginile aferente are un efect năucitor asupra privitorului și induce o tristete care rămâne firul conducător al peliculei, și în ciuda faptului că inițial documentarul prezintă momente de reală tandrețe și iubire, tristețea pândește la fiecare nouă dezvăluire.

Poate singurul reproș este faptul că aș fi dorit ca acest documentar să conțină mai multe secvențe din concerte, pentru ca mult mai multă lume să realizeze cât de dăruit și de fermecător era Michael Hutchence pe scenă.

După documentar am gasit pe Youtube o filmare de 27 de minute

https://www.youtube.com/watch?v=9umhvfy716w&t=1108s

în care am putut vedea un om care se pregătește minuțios pentru următorul concert, care seara cinează cu tatăl lui, apoi se retrage în camera de hotel cu o fostă iubită, Kym Wilson și prietenul acesteia, Christopher Stollery, așa ca nimic nu ar fi prevestit sfârșitul lui tragic.

Ce s-a întâmplat în acea noapte a pus capac luptei interioare cu demonii îndoielilor, durerii de a nu-și vedea fetița si neputinței de a fi alături de iubita lui, Paula Yates, care era la Londra pentru procesul de custodie al copiilor din căsătoria cu Bob Geldof.

Intens și tulburător, manageriând cu minuție imaginile, atent și perfect calibrat- documentarul Mystify: Michael Hutchence este un demers cinematografic emoționant pe care îl puteți vedea pe HBO sip e HBO GO.