Creează, întreabă, schimbă: vocile feminine de la Dutch Design Week

Trecut. Prezent. Posibil. Sub acest titlu a debutat cea de-a 25-a ediție a Dutch Design Week, în inima inovatoare a Eindhovenului. Un festival al ideilor îndrăznețe, al viitorului imaginat de minți tinere și curajoase, venite nu doar din Olanda, ci din toate colțurile lumii.

Anul acesta, în mijlocul acestui univers creativ, am descoperit prezența remarcabilă a câtorva tinere din România și Republica Moldova. Tinere care nu doar creează, ci spun povești, ne provoacă să gândim critic şi propun soluții. Fiecare lucrare este o punte între ce-a fost și ce-ar putea fi.

Sabina Scorțanu, venită din Republica Moldova, a construit o baladă vizuală a doua contraste din economia țării ei: pe de-o parte, strugurii care au făcut celebre vinurile moldovenești; pe de altă parte, gazul rusesc, de care încă depinde întreaga națiune.

Ioana Maria Caramiciu, născută în România, aduce moda la intersecția cu tehnologia, în secțiunea Fashion Tech Farm. Lucrarea ei este mai mult decât un obiect, este o experiență în sine. Un aliat discret în lupta cu stresul, cu anxietatea.

Ioana Ștefănescu, tot din România, propune o a doua viață pentru puloverele moi și călduroase, într-un proiect care vorbește despre sustenabilitate, dar și despre emoția atașamentului față de hainele noastre preferate.

În minutele care urmează, le las pe ele să-și spună poveștile. Din firul acestor idei, se țese viitorul.

Sabina Scorțanu

Ballad of Import-Export: Harvesting Gas and Grapes

Sabina Scorțanu, DDW Eindhoven, 2025. ©Claudia Marcu

Mă numesc Sabina Scorțanu, sunt o artistă și designer din Republica Moldova și curent sunt bazată în Olanda și studiez la facultatea Geo Design din cadrul Academiei de Design din Eindhoven. La această ediție a săptămânii design-ului olandez particip cu instalația Balada importului-exportului, recoltarea gazului și strugurilor.

Ideea a venit destul de spontan. La început erau două proiecte separate. Descirochinătorul de struguri era un proiect mai mult despre agricultura Republicii Moldova și despre faptul că unelte și tradiții păstrate în gospodăriile oamenilor pot cu timpul să dispară și de aceea noi trebuie să ne uităm chiar ce fel de unelte oamenii folosesc în gospodării, chiar așa mai rudimentare. Apoi am avut inspirație să combin elementele din aceste unelte cu diferite elemente mai industriale a producerii strugurilor și procesării strugurilor și s-a născut un fel de instalație așa hibrid, între unelte manuale și unelte mai industriale.

A doua parte a instalației este despre gaz. Strugurii sunt despre exportul produselor din Republica Moldova și gazul este despre importul unor produse și deci tensiuni asupra acestor concepte. Gazul este ceva imperceptibil, este ceva care nu are legătură cu arta și design-ul, dar prin intermediul acestui subiect noi putem avea o perspectivă mai critică despre situația polarizată economică și socială din Republica Moldova.

Proiectul este compus din două părți. Prima este desciochinătorul de struguri, care este o mașină mecanică, manuală, care separă strugurii de ciorchine. Este un instrument handmade. A doua parte a instalației constă din patru conuri, făcute tot manual din metal, prin care se transmite subtil sunetul prin vibrație. Sunetul constă într-un recital de versuri, care au fost colectate de pe social media în relație cu criza de gaz din Moldova. Este un fel de poem, așa lung, o baladă care este subtil transmisă prin unul dintre conuri.

Cum sună un fragment din acest poem?

Poemul a fost tradus în engleza, pentru publicul internațional de aici. Un fragment in limba română sună cam așa:

“Vor trece o sută de ani, și vom fi în continuare săraci.

Nu voi spune nimic.

Adunați 2+2 și veți înțelege de ce se face asta.

Lăsați să fie așa cum este.

Totul este stabil în mlaștină.

În tundră vă veți încălzi mai bine.

…

Generația mai în vârstă de locuitori ai Moldovei înțelege prost complexitatea economiei și macroeconomiei! Nu pot raționa despre asta!

Aș prefera să plătesc mai mult pentru electricitate decât să sponsorizez Transnistria.

Rațiunea va veni odată cu foamea și întunericul.

închide lumina.”

Putem spune că lucrarea ta are şi o tentă activistă?

Nu foarte pronunțată, ci așa mai indirectă, mai subtilă aș spune.

Ai făcut o operă de artă, practic. „Desciocrhinătotul”, cum ii spui tu, este foarte stilizat, plăcut ochiul lui.

Am ales să-l fac așa. Câteodată când mă plimb prin Moldova, văd porțile foarte frumoase, ornamentate și de acolo îmi vine inspirația, din gospodăriile oamenilor.

Văd multe elemente legate de natură și am încercat cumva să introduc această ornamentare și stilizare într-un obiect care s-ar părea foarte utilitar sau industrial.

DDW Eindhoven, 2025. ©Claudia Marcu

Ioana Maria Caramiciu

Huggle Collection

Ioana Maria Caramiciu, DDW Eindhoven, 2025. ©Claudia Marcu

Numele meu este Ioana Maria Caramiciu și am studiat la TU Eindhoven, Industrial Design. Am absolvit în februarie, iar acum încerc să-mi creez propriul brand cu specializarea pe care am avut-o în timpul master-ului, care este Textile 4D, adică imprimare 3D pe textile elastice. Se creează niște structuri destul de interesante pe care încerc să le aplic în diverse produse.

Suntem la Dutch Design Week. Poți să-mi povestești despre proiectul cu care participi?

Se numește Huggle. A fost proiectul meu de absolvire, la master. Am creat niște fidgeting tools. Fidgeting este o mișcare repetativă care ne ajută să ne calmăm, pe care o folosim în general când suntem stresați, anxioși. Problema e că, în general, acestea sunt mai mult niște jucării pentru copii, iar eu am încercat să fac ceva pentru adulți, ceva mai elegant, nu doar o jucărie. M-am concentrat pe interacțiunea cu materialul. În general, jucăriile de fidgeting au anumite interacțiuni care deja sunt studiate și am încercat să le refac prin Textile 4D. Aceste interacțiuni le-am testat cu utilizatorii, am testat și cu copiii și cu adulți în diverse stadii ale proiectului să văd cine va fi mai interesat. În final, adulții au fost mai interesați de ceea ce am făcut eu. Am testat chiar şi cu copiii de la Școala Românească din Eindhoven. Ei au fost primii utilizatori.

Prin mare, aceste forme, aceste obiecte care arată ca niște pernuțe le poți ține în podul palmei, le poți strânge, le poți îmbrățișa.

Sunt relativ micuțe. Sunt făcute să fie prinse în palmă, dar în același timp se pot pune și pe o păturică, ca să le avem în casă alături de noi, să ne aducem aminte de ele. Una dintre problemele cu jucăriile de fidgeting este că lumea le rătăcește. Eu am încercat să rezolv această problemă prin a crea un loc în casă pentru ele, dar lumea apoi a zis, <dar eu o vreau și la birou>. Așa că s-au născut aceste atașamente mobile, pe care le putem pune la geantă, dacă vrem, le putem lua la birou, le aducem înapoi pe păturică.

De ce te-ai gândit la un astfel de subiect, la anxietate?

De-a lungul studiului am avut două direcții majore. Una a fost mental health, de aducere a stării de bine, iar cealaltă material innovation, adică inovație textilă.

Acest proiect combină cele două direcții. Am observat că materialele invită la interacțiune. Și am zis, ok, putem face ceva mai mult decât fashion, putem aduce şi beneficii. M-am gândit că aceste obiecte pot fi în cabinetele psihologilor, dar și acasă. Putem să le cumpărăm de la magazin sau să le primim cadou, și să le avem în jurul nostru oricând avem nevoie de ele.

DDW Eindhoven, 2025. © I. Ștefănescu

Ioana Ștefănescu

ReKnit Edit

Ioana Ștefănescu, DDW Eindhoven, 2025. ©Claudia Marcu

Numele meu este Ioana Ștefănescu, am studiat design industrial, in timpul unui bachelor și apoi un master la Universitatea Tehnică din Eindhoven. Anul acesta particip cu proiectul meu de master, care se intitulează Reknit Edit și este despre hainele care sunt donate, mai ales puloverele care sunt donate de noi la magazinele second hand sau în alte waistream-uri. Și ce am aflat este că majoritatea hainelor pe care le donăm sunt incinerate deja în țara în care sunt donate, pentru că așteptările sunt foarte mari și multă lume vrea să meargă într-un magazin second hand și să găsească haine aproape noi. Așa că dacă au o mică gaură, o pată, ajung incinerate.

Ce faci cu aceste haine, cu aceste pulovere?

Aceste pulovere sunt salvate din centrele de sortare de haine înainte de a fi incinerate și ce am făcut în proiect a fost de fapt întâi să văd care este motivul pentru care ele sunt incinerate. De cele mai multe ori pentru că arată un pic purtate sau au o mică pată sau o mică gaură. Așa că m-am interesat cum am putea să le salvăm, dar puțin diferit față de procesele obișnuite de a adăuga nasturi sau fermoare. Am început să studiez mașina de tricotat și să mă uit cum am putea să menținem rolul puloverelor de a fi moi și de a te îmbrățișa. Am explorat cu mașina cum am putea să adăugă o bucățică mică sau să scoatem anumite găuri și să le înfrumusețăm în loc să le ascundem mereu sau să le coasem.

Ce se întâmplă cu creațiile tale? Acum sunt expuse la Dutch Design Week, arată foarte bine, aș vrea să cumpăr una sau a doua, dar ce se va întâmpla cu ele?

Pasul următor ar fi să creez o platformă unde un consumator ar putea să vadă, de exemplu, un pulover care a fost salvat și unde este menționată problema pe care o are, de exemplu o mică pată și să aleagă modul în care poate fi reparat. Dacă, de exemplu, defectul este pe margine, să zicem că facem o împletitură și se poate atunci face mai larg sau mai strâmt, dacă este pe umăr sau în spate sau la guler, putem să intervenim cu ceva mai delicat și mai finuț, să fie un pic stilizat. În acest fel aș vrea să continui proiectul, să fie un mod de a colabora cu consumatorul și să nu fie doar viziunea mea.

Care e următorul pas?

Chiar aș vrea să intru în acest sistem de haine și de producție și nu neapărat într-un atelier, dar prin colaborarea cu aceste companii care sortează haine sau transformă textile sau alte studiouri care se ocupă de redesign-ul acestor haine. Se pune foarte mult accent pe sustenabilitate și oricât am zice că nu-i așa de important, mai ales cu noile reguli de la Uniunea Europeană bazate pe textile din anul 2025, trebuie să acționăm mult mai agresiv și trebuie să colaborăm cât mai mult între noi și oricât de mici am fi ca designeri, contează ce facem.

DDW Eindhoven, 2025. ©Claudia Marcu

La Dutch Design Week, viitorul nu se imaginează doar cu mintea, ci se simte cu inima și se modelează cu mâinile. În creațiile celor trei tinere, trecutul nu este uitat, prezentul ridică întrebări, iar viitorul devine posibil.

Notă:

Dutch Design Week se desfășoară în Eindhoven, în perioada 18–26 octombrie 2025. Peste 2.600 de designeri talentați își expun creațiile în numeroase spații și clădiri iconice din oraș. Eindhoven este recunoscut deja ca fiind un veritabil laborator al inovației și creativității. Evenimentul promovează experimentarea și fuziunile interdisciplinare, şi este o platformă unică pentru tineri creatori care aduc perspective proaspete și soluții ce pot modela un viitor sustenabil și pozitiv. Cu o atenție deosebită acordată tinerelor talente, Dutch Design Week atrage anual aproximativ 350.000 de vizitatori de toate vârstele din toate colțurile lumii.

Autor: Claudia Marcu