La revedere, prințesă de Bogan O. Popescu ( Vellant)

La revedere, prințesă este volumul de debut al lui Bogan O. Popescu. Apărut în 1995, la Editura Vinea, în tumultoșii ani ai tranziției, volumul a avut parte de o bună primire, fiind prefațat de Mircea Cărtărescu care scria atunci despre autor:

”Tatuaje, filigrane, înluminiuri, macramé-uri de imagini, decorative, dar și șocante (tatuarea e al naibii de dureroasă), poemele lui Bogdan O. Popescu degajă totuși și o impresie de sinceritate, de emoție autentică.”

La 30 de ani de la apriția volumului, Bogdan O. Popescu revine în librării cu volumul de debut, într-o nouă ediție, ușor revăzută și la care a adăugat câteva poezii noi.

𝐁𝐨𝐠𝐝𝐚𝐧 𝐎. 𝐏𝐨𝐩𝐞𝐬𝐜𝐮 s-a născut la 8 martie 1971, în Bucureşti și este medic primar neurolog, poet și scriitor. A absolvit în 1989 Liceul „Gheorghe Lazăr” și în 1996 Facultatea de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din capitală. A susținut două doctorate: primul referitor la moartea neuronală, la aceeași universitate, în anul 2000, și al doilea cu o teză despre mecanismele fiziopatologice ale bolii Alzheimer, la Institutul Karolinska din Stockholm, în anul 2004. Este medic neurolog la Spitalul Clinic Colentina și profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din București. A obținut Premiul „Victor Babeș“ al Academiei Române pentru cercetări în domeniul neuroștiințelor.
A debutat în presa literară în 1987, în 𝑆𝑢𝑝𝑙𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑙𝑖𝑡𝑒𝑟𝑎𝑟-𝑎𝑟𝑡𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐 al 𝑆𝑐𝑎̂𝑛𝑡𝑒𝑖𝑖 𝑡𝑖𝑛𝑒𝑟𝑒𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 (SLAST) și a publicat după aceea în numeroase reviste literare. Volume de versuri publicate: 𝐿𝑎 𝑟𝑒𝑣𝑒𝑑𝑒𝑟𝑒, 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑒𝑠𝑎̆ (1995, Marele Premiu „Ion Vinea“ pentru debut literar), 𝑀𝑎𝑟𝑓𝑎̆ (antologie colectivă, 1996), 𝑃𝑜𝑒𝑚𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑔𝑎𝑟𝑑𝑎̆ (1999), 𝑃𝑖𝑠𝑖𝑐𝑎 𝑛𝑒𝑎𝑔𝑟𝑎̆, 𝑝𝑖𝑠𝑖𝑐𝑎 𝑚𝑜𝑎𝑟𝑡𝑎̆ (împreună cu Traian T. Coșovei, 2001), 𝐿𝑒𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑒𝑥𝑡𝑟𝑎𝑣𝑎𝑔𝑎𝑛𝑡̦𝑒 (2002), 𝑀𝑎𝑠̦𝑖𝑛𝑎̆𝑟𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑢𝑖𝑡𝑎𝑟𝑒 (2004), 𝑃𝑜𝑒𝑚𝑒 𝑖̂𝑛 𝑙𝑜𝑐 𝑑𝑒 𝑡𝑢𝑡𝑢𝑛 (2007), 𝐴𝑒𝑟𝑜𝑏𝑖𝑐𝑖𝑐𝑙𝑒𝑡𝑒 (2010; premiul ASB pentru poezie, 2011), 𝐶𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠𝑡𝑒𝑖 (2014, scrisă cu ajutorul unei rezidenţe literare acordată de ICR New York la Ledig House, Omi Art Residence, NY), 𝐶𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑟𝑎̆𝑧𝑏𝑜𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖 (2022).
În 2011 a debutat în proză cu volumul de povestiri 𝑉𝑖𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑎𝑟𝑢𝑛𝑐𝑎𝑡 la Editura Polirom, un volum „scris surprinzător de sigur pentru o primă carte de proză a unui poet”, după cum afirma Mircea Cărtărescu în prefața cărții.
A fost tradus în suedeză, participând la antologia de poezie 𝑂𝑚 𝑗𝑎𝑔 𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑓𝑎̊𝑟 𝑡𝑎𝑙𝑎 𝑚𝑒𝑑 𝑛𝑎̊𝑔𝑜𝑛 𝑛𝑢 (2011), și la antologia de proză scurtă românească 𝑆𝑘𝑟𝑎̈𝑝𝑙𝑖𝑣 (2013). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2002.