Orașul care m-a făcut. Marin Mălaicu-Hondrari despre Sângeorz-Băi: „Este un loc mitic pentru mine, acolo am trăit perioada romantică a mea cu literatura: când prietenii mei scoteau din buzunare bani, eu scoteam câte un poem”

Sângeorz-Băi, stațiunea cu izvoare fermecate și peisaje spectaculoase, este orășelul în care Marin Mălaicu-Hondrari a devenit un cititor și un povestitor pasionat, în drumul său – necunoscut pe atunci – spre o relație aparte cu literatura. Chiar dacă poezia se întâmplă la Bistrița (unde Festivalul Internațional de Poezie și Muzică îl are printre responsabilii de proiect), poemele lui s-au născut pe dealurile din Sângeorz. Acolo a învățat cât de necesară este prietenia și cât de important este să îi înțelegi și să îi prețuiești pe oameni, indiferent de clasa socială din care provin.

„Sigur ne marchează locul, dar cred că, dacă este să fii scriitor, vei fi indiferent de locul în care te naști. Este extrem de important să te obsedeze, să îți dorești foarte puternic asta. În cazul meu, să fiu scriitor era tot ceea ce îmi doream: să citesc și să scriu. Biblioteca orășenească m-a ajutat foarte mult, a fost cu adevărat o salvare pentru mine. Părinții mei nu erau interesați de literatură și, oricum, nu ar fi avut bani să îmi cumpere cărți. De aceea fac tot ceea ce pot pentru bibliotecile sătești, ca să reziste. Dacă un singur copil merge și se bucură de cărțile de acolo, acea bibliotecă își are rostul”, a mărturisit scriitorul.

Deși nu și-a neglijat vreodată rădăcinile, a știut să și le taie la timp pentru a ajunge cine este astăzi: unul dintre cei mai apreciați scriitori români contemporani și traducători din limba spaniolă. Prima sa carte a apărut după ce a locuit cinci ani în Spania, în căutarea unui trai mai bun, lucrând ca ajutor de grădinar, șofer și paznic. A locuit acolo într-o rulotă. La Sângeorz-Băi, însă, a trăit poate visul oricărui poet: acela de a locui o vreme într-un hotel. Și nu orice hotel, ci unul de prestigiu, cu 900 de camere.

„Stațiunea era loc de întâlnire al tinerilor, cu parcul ei, cu hotelurile. Ne dădeam cu liftul câte o jumătate de zi, până când ne fugărea portarul. Profitam de ceea ce era deosebit, inclusiv de apa minerală, care pentru noi era apa obișnuită. Merită mers la Sângeorz-Băi pentru peisaj, pentru priveliște, este foarte frumos. Apoi merită văzute și cele două hoteluri absolut uluitoare prin megalomania comunistă – unul are 900 de camere, celălalt 600. În anii ’90–2000, când aproape nimeni nu mai venea la stațiune, erau o mulțime de camere goale. Pentru că eram un tânăr rebel și nu aveam chef să stau cu părinții, un prieten mi-a oferit o cameră acolo. Era ușor straniu să locuiesc într-un hotel și, uneori, îmi trecea brusc prin cap ideea: «Ei, locuiești într-un hotel! Asta ar fi vrut orice poet»”, povestește Marin Mălaicu-Hondrari.

Când se întoarce în oraș, prima întâlnire este cu pădurea – un loc magic pentru el, spațiul în care a simțit libertatea adolescenței, fără să își lase aripile tăiate de rigorile perioadei comuniste. Sângeorz este, așadar, orașul care i-a deschis gustul hoinărelii, atât urbane, cât și rurale. Tot aici a inițiat o tabără de literatură și a devenit cetățean de onoare al orașului, alături de alți scriitori ai locului, precum Dan Coman și Ioana Nicolaie.

După ce a locuit în Córdoba, în Spania, la Bistrița și la București, în prezent trăiește la Sibiu. Cea mai recentă carte a sa, Clandestin, a apărut în 2024, la Editura Trei.

Realizator: Andra Petrariu.

Prin rubrica „Orașul care m-a făcut” aflăm de la oameni de soi din România ce legătură mai au cu orașele în care s-au născut – fie că le-au îndrăgit sau nu, fie că încă le locuiesc sau nu. Facem plimbări sonore, nostalgice și subiective prin orașele care i-au format, întâi de toate, ca oameni. Le vizităm cu răbdare și curiozitate, ne întrebăm dacă simțim sau nu la fel, ne gândim la orașele noastre și la felul în care le-am perceput – și ne-au făcut. Descoperim astfel cum poate contribui un oraș la felul nostru de a fi, prin ceea ce ne oferă cultural, geografic, economic și, mai ales, comunitar.

În fiecare marți, în prima parte a emisiunii „Orașul vorbește”, difuzată la Radio România Cultural, între orele 9.00 și 11.00.