Madame Butterfly înainte de Puccini - Povestea care a precedat opera

„Mi-ar plăcea să știi, când ești departe de mine, că și în Japonia sunt femei care iubesc și suferă…”
(Kiku, către iubitul ei)

Povestea lui Madama Butterfly nu începe cu Puccini. Înainte de a deveni operă, a fost literatură.

În 1887, scriitorul francez Pierre Loti publica romanul Madame Chrysanthème, prezentat ca jurnal autobiografic al unui ofițer de marină occidental staționat la Nagasaki și căsătorit temporar cu o gheişă japoneză. În această versiune, centrul narațiunii este bărbatul: privirea lui, exotismul pe care îl descoperă, detașarea lui.

„Într-o zi eram pe vas, în mijlocul Mării Galbene. Ochii mi-au căzut pe un buchet de flori de lotus, ușor ofilite. Le priveam, încercând să trezesc câteva sentimente pentru aceste flori… o ultimă amintire a acelei veri la Nagasaki.”

Din această materie literară se va naște, treptat, o altă perspectivă. Povestea ajunge pe scena de teatru, iar în 1904, în mâinile lui Puccini, devine operă. Și odată cu muzica se schimbă și centrul de greutate: nu ofițerul american, ci tânăra japoneză devine axul tragediei.

Cio-Cio-San – numită și Butterfly – este doar o adolescentă. Iubește cu o încredere totală, așteaptă cu o răbdare aproape supraomenească, speră până la capăt. Iar atunci când speranța se stinge, drama nu mai este una a convențiilor sociale, ci una a demnității și a sacrificiului.

Puccini, fin cunoscător al psihologiei feminine, construiește prin muzică fiecare tresărire a sufletului ei: gingășia, neliniștea, abandonul, disperarea. Nu este o luptă cu arme, ci o luptă a sufletelor. Iar finalul rămâne unul dintre cele mai tulburătoare din repertoriul liric.

Astăzi, de la ora 16:30, la Vocea umană, vom asculta această istorie nu doar ca operă, ci ca traseu cultural, de la romanul lui Loti la capodopera lui Puccini. Madame Butterfly – dar mai ales, povestea dinaintea muzicii.