Bilet de îmbarcare spre… Spania, la Toledo

duminică, 9 august… de la 13,44

Călătorul care alege să viziteze Toledo (depozitarul a peste 2.000 de ani de istorie, înscris din anul 1986 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO) şi pătrunde astfel prin impozantele sale porţi ce străpung zidurile cetăţii, va descoperi un loc parcă desprins din poveste. Şi asta fiindcă statul spaniol a declarat întreg oraşul monument istoric naţional, astfel fiind interzise orice fel de construcţii moderne. Zidurile care înconjoară oraşul Toledo, datează de pe vremea romanilor, fiind refăcute în secolul VII de către regele vizigot Wamba. Acestea păstrează încă numeroase porţi, printre care amintim Bab-al-Mardum (cea mai veche, construită în stil maur), Puerta del Sol (din secolul al XII-lea) sau Puerta del Cambrón (datată din secolul al XVI-lea, unde încă se poate citi plăcuţa medievală ce aminteşte străjerilor că locuitorii din Toledo nu trebuie să plătească la intrarea în oraş).

Cât despre principala intrare în fosta cetate, acesta o constituie Puerta de Bisagra (construită în 1559), cea mai impresionantă dintre cele nouă porţi („cu plată”) aflate de-a lungul zidurilor oraşului Toledo.

* * *

Un farmec deosebit, în Toledo o au şi străzile înguste ale oraşului ce au păstrat un parfum oriental, unele dintre ele formând adevărate labirinturi, ce încă mai evocă semne ale influenţei maure.

Cât despre inima oraşului Toledo, aceasta poate fi considerată Piaţa Zocodover, o veche piaţă arabă, ce ne reaminteşte şi ea de influenţa culturii maure, punctul de întâlnire al comercianţilor şi artizanilor. Aici, de-a lungul timpului s-au derulat o serie de evenimente sângeroase, mai precis în partea de est (unde se remarcă „Arcada Sângelui”), fiind locul în care Inchiziţia catolică i-a executat pe necredincioşi, prin ardere pe rug.

Pe lângă luptele cu taurii şi sărbătorile specifice fiecărei perioade, în interiorul pieţei se desfăşurau şi târguri de vite, încă active şi în prezent, în fiecare zi de marţi.

În prezent Piaţa Zocodover, este străbătută anual de mii de turişti, reprezentând un loc popular de întâlnire, atât pentru vizitatorii străini cât şi pentru localnici. Poate şi datorită faptului că de aici pornesc principalele străzi ale vechiului Toledo, ce conduc către monumentele istorice. Ne vom strecura pe una dintre ele şi noi, pentru a ajunge la Alcázar.

* * *

Alcázar (Castelul), cea mai cunoscută clădire din Toledo, este o construcţie impunătoare care domină oraşul. Şi cu toate că numele său provine din limba arabă („al-qasar” însemnând cetate), fortăreaţa a fost folosită de către romani ca palat încă din secolul al III-lea, apoi de vizigoţi, musulmani şi creştini.

La construcţia Alcázar-ului, au participat de-a lungul timpului celebri arhitecţi şi artişti, el fiind restaurat în timpul regilor Alfonso al VI-lea şi Alfonso al X-lea (secolele al XII-lea – al XIII-lea), devenind astfel primul exemplu al unei fortăreţe pătrate cu turnuri pe colţuri. O nouă reconstrucţie a suferit-o în secolul al XVI-lea, ocazie cu care castelul a fost şi extins.

Parcă mereu dornic să se implice în istorie, Alcázar a avut un rol important şi în vremea Războiului Civil Spaniol, trăind sub asediu timp de 70 de zile (între 21 iulie – 17 septembrie 1936). Cu acest prilej a fost însă grav avariat în luptă, forţele republicane ce l-au asaltat recurgând la amplasarea de mine sub turnuri. Deşi acestea au reuşit să distrugă cele două turnuri, Alcázar nu a cedat, iar forţele naţionaliste au rezistat cu bine până la sosirea întăririlor. După acest ultim conflict, s-a trecut la refacerea fortăreţei în anul 1940, fiind inaugurat în 1961. În prezent, Alcázar-ul găzduieşte Biblioteca Regiunii Castilla – La Mancha şi Muzeul Armatei. Dacă alegeţi să treceţi pragul acestuia din urmă, vă garantăm că o să retrăiţi experienţa luptei din timpul Războiului Civil, datorită numeroaselor dovezi fotografice şi reconstituiri ale celor blocaţi în fortăreaţă în acele zile. Muzeul Armatei mai conţine de asemenea exponate preţioase, cum ar fi de exemplu sabia lui El Cid (legendarul erou spaniol), o bucată din crucea purtată de Cristofor Columb în expediţia pe care a întreprins-o în America şi alte câteva obiecte ce au aparţinut marilor conchistadori Francisco Pizarro şi Hernán Cortés.

* * *

Oraşul Toledo deţine un număr impresionant de obiective turistice şi istorice, aproape la tot pasul o clădire sau un monument este gata să-şi dezvăluie trecutul şi povestea impresionată. Fapt pentru care, în funcţie de timpul pe care îl aveţi la dispoziţie, bine ar fi să vă faceţi un plan de vizitare. Astfel, cei ce vor să îşi facă o idee despre prezenţa vizigoţilor în Toledo, ar putea vizita Iglesia de San Román, unde se află Muzeul Culturii Vizigote. Aici există o mulţime de exponate, însă cea ce atrage cel mai mult atenţia sunt copiile bijuteriilor coroanei vizigote.

Un alt loc unde merită să vă petreceţi ceva timp, ajunşi în Toledo, ar fi şi Muzeul Taller del Moro (găzduit de vechiul palat realizat în stil mudéjar, datat din a doua jumătate a secolului al XIV-lea), singurul monument civil care s-a conservat de-a lungul timpului în oraş. Ceea ce s-a păstrat din această construcţie este salonul central cu cele două nişe laterale ce comunică între ele prin arcade, fiind acoperit de un plafon de lemn.

Muzeul Taller del Moro (ce se traduce prin „Atelierul maurilor”) a fost înfiinţat în anul 1963 şi găzduieşte pe lângă vestigii arheologice (pietre de mormânt, cufere, capiteluri) şi o serie de obiecte de lemn, ceramică ori teracotă, specifice stilului mudéjar dintre secolele al XIV-lea – al XV-lea.

Stilul mudéjar, hispanic în exclusivitate, presupune îmbinarea curentelor artistice creştine (romanice, gotice, renascentiste) cu cele musulmane.

* * *

Alături de monumente încărcate de istorie, Toledo oferă vizitatorilor săi şi o experienţă plăcută în achiziţionarea de suveniruri. Cine ajunge pentru prima dată în oraş, va fi cu adevărat cucerit de numeroasele magazine, unde pe lângă tot felul de obiecte, stau mândre săbiile de Toledo, ce au dus faima oraşului în întreaga lume. Se pare că apele mâloase ale fluviului Tajo ar poseda anumite calităţi chimice deosebite ce au favorizat călirea oţelului. Desigur, artizanii aduşi tocmai din Damasc, au avut şi ei rolul lor, în transforma oraşul Toledo în locul faimos al creării săbiilor.

Dacă industria prelucrării oţelului a constituit un element cheie al economiei oraşului vreme de secole bune, astăzi ea mai rezistă graţie turiştilor care adesea îşi doresc o amintire autentică şi unică. Bijuteriile de tip „damasquinado”, create din oţel oxidat şi aur, reprezintă şi ele un produs de artizanat local, popular în rândul celor ce ajung prin Toledo, însă destul de costisitor.

O amintire mai puţin scumpă, care în plus are şi o aromă deosebită, poate fi cu siguranţă „mazapán” – marţipanul, un desert delicios creat din migdale, zahăr şi miere, foarte popular în Toledo. Adus în oraş încă din secolul al VIII-lea de către mauri, marţipanul a reprezentat multă vreme principalul desert în Peninsula Iberică, înainte ca exploratorii spanioli să aducă ciocolată din America. În Toledo, veţi întâlni această delicatesă nu doar în numeroasele magazine de familie, ci şi pe la mânăstiri, unde este preparat chiar de călugăriţe.

Vasilescu Gabriela