Călătorie în jurul lumii Sâmbătă 30 iunie - ora 19:00
30 Iunie 2018, 05:44
Realizator Magdalena Tara
Invitat special E.S. Domnul Davor Vidis - Ambasadorul Republicii Croatia
Cu participarea actorilor Cristina Deleanu si Eugen Cristea
Republica Croaţia sărbătoreşte la 25 iunie, Ziua naţională. La acea dată, în 1991, Croaţia şi-a declarat independenţa faţă de Iugoslavia.
Dintre cele opt parcuri naţionale ale Croaţiei, Parcul Naţional Lacurile Plitvice (din 8 aprilie 1949) este cel mai cunoscut atât la nivel naţional, cât şi internaţional, potrivit www.find-croatia.com. Caracterizat prin multitudinea de cascade şi lacuri, acest parc face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Cele 16 lacuri sunt inter-conectate printr-o serie de cascade, cea mai mare, Veliki Slap, are o cădere de 78 de metri. Parcul acoperă o arie de 300 kmp, în timp ce lacurile se întind pe mai bine de 8 km. Cel mai înalt punct măsoară 1.280 m, iar cel mai de jos se află la altitudinea de 380 m. Diferenţa totală de nivel dintre lacuri este de 135 m. Există trasee turistice care durează până la opt ore, parcul fiind deschis tot timpul anului. Celelalte parcuri naţionale, potrivit www.find-croatia.com, sunt: Parcul Naţional Krka, Parcul Naţional Insulele Brijuni, Parcul Naţional Mljet, Parcul Naţional Risnjak, Parcul Naţional Paklenica, Parcul Naţional Sjeverni Velebit şi Parcul Naţional Insulele Kornati.
În Antichitate, teritoriul Croaţiei a fost locuit de triburi ilire şi celtice, potrivit volumului ''Enciclopedia Statelor Lumii'' (2016). Din secolul V, grecii au întemeiat pe coasta Adriaticii, o serie de colonii înfloritoare. În secolul II-I î.Hr., Croaţia a devenit o provincie a Imperiului Roman, fiind apoi temporar stăpânită, în secolele V-VII d.Hr., de ostrogoţi, longobarzi şi avari. În secolul VII s-au stabilit aici triburile croaţilor, aparţinând slavilor meridionali, care au recunoscut în secolele VIII-IX autoritatea Regatului Francilor, apoi, în 878, pe cea a Imperiului Bizantin. În secolele VII-IX, Croaţia a adoptat creştinismul. La începutul secolului IX s-a constituit un principat croat condus de dinastia Trpimirovic (845-1091), care s-a proclamat regat în 925.
Regatul croat, ameninţat de cucerirea maghiară şi veneţiană, a acceptat în 1102 un acord de uniune personală cu Regatul Ungar (Pacta conventa) ce a ţinut legate aceste ţinuturi până în 1918. Teritoriul Croaţiei compus din Croaţia, Slavonia şi Dalmaţia (Regnum Tripartitum) şi condus de un vicerege (ban), a pierdut către 1200, pentru şase secole, coasta dalmată, cucerită de Veneţia.
Nord-vestul Croaţiei, cu oraşul Zagreb (Agram) şi regiunea de coastă, au revenit Imperiului Habsburgic, în urma bătăliei de la Mohacs (1526), care a dus la destrămarea Regatului Ungar, restul Croaţiei fiind încorporat în Imperiul Otoman. Prin Tratatul de pace de la Karlowitz (1699), Croaţia de nord est şi centrală au revenit Austriei, care a anexat la 1797 (Pacea de la Campo-Formio) şi coasta veneţiană a Dalmaţiei. Mai târziu, în urma pactului dualist austro-ungar din 1867, Croaţia cu Slavonia şi regiunea Rijeka au fost incluse în Ungaria, în timp ce coasta şi insulele au rămas Austriei. La 1 decembrie 1918, după destrămarea Imperiului Austro-Ungar, la sfârşitul Primului Război Mondial, Croaţia a aderat la Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (din 1929 Regatul Iugoslavia). Acesta nu a obţinut în deceniile următoare, din partea Belgradului, autonomia locală la care a aspirat.
Croaţia şi-a proclamat independenţa între 1941-1945 devenind un stat satelit al Germaniei şi Italiei, condus de Ante Pavelic, notează acelaşi volum. Din 31 ianuarie 1946, potrivit Constituţiei Republicii Populare Federative Iugoslavia, Croaţia a devenit una dintre cele şase republici care au alcătuit statul iugoslav postbelic (din 1963, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia). În condiţiile crizei pe care Iugoslavia a traversat-o în deceniul 9 al secolului XX, Croaţia şi Slovenia s-au pronunţat pentru restructurarea radicală a federaţiei, apoi pentru independenţă. După ce 94% din voturile referendumului din 19 mai 1991 au fost exprimate în favoarea unei Croaţii suverane, aceasta şi-a proclamat independenţa la 25 iunie 1991, recunoscută în ianuarie 1992 de către statele UE, fiind admisă la 22 mai 1992 în ONU si din 1 iulie 2013 a devenit stat membru al UE.
Zagreb este cel mai important centru economic al Croaţiei, cuprinzând domeniile financiar-bancar, comercial, industrial şi transporturi. Este, de asemenea, cel mai important centru universitar şi cultural-ştiinţific al ţării: universitate fondată în 1669, Academia de Ştiinţe şi Arte (fondată în 1866), institute de cercetare, biblioteci, peste 40 de muzee şi galerii de artă (Muzeul de Istorie a Croaţiei, Muzeul Etnografic, fondat în 1919, de Arheologie, fondat în 1846). Dintre monumentele oraşului amintim: fragmente din fortificaţiile vechiului oraş (secolul XIII, între care castelul Gradec, turnul Lotrsceak şi Poarta de Piatră/Kamenica Vraca), Palatul Arhiepiscopal (sec. XVI), Palatul Prezidenţial, biserici gotice (sec. XIII-XV), catedrala Sf. Marcu (sec. XIV), catedrala Sf. Ştefan (1899), Casa cu Orologiu (sec. XIX), monumentul ecvestru al regelui Tomislav, ''Fântâna vieţii'' de Mestrovic ş.a. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)
