ILUSTRATE DIN CUBA: Evantaiul şi Dulce María Loynaz

Împreună cu colegii noştri de la Radio Taino, vom cunoaşte povestea unor evantaie, ce au fost obiectul unei interesante expoziţii găzduite în prima parte a anului 2017, de către Muzeul de Arte Decorative din Havana.

​* * *

 

Evantaiul a fost introdus în Cuba în timpul perioadei coloniale şi a atins apogeul în secolul XIX. Acest accesoriu a avut mare succes şi devenind popular, a dăinuit peste ani. Din cauza climei din Cuba, vezi în mod frecvent oameni folosind evantaie pentru a atenua câte puţin din senzaţia de căldură care se simte destul de puternic începând cu luna iunie, deşi, dacă aţi vizitat acest arhipelag, ştiţi cu siguranţă că în Cuba vara este eternă.

​* * *

Cu toate că nu putem spune despre Cuba că ar fi adus vreo contribuţie semnificativă la confecţionarea evantaiului, totuşi se poate vorbi despre un obicei care a început în perioada colonială, anume decorarea evantaielor cu lucrări ale pictorilor cubanezi, o practică ce s-a perpetuat până în prezent. Astfel, în anul 1999 a fost fondată „Casa Evantaiului” (Casa del Abanico), un muzeu dedicat istoriei acestui obiect de când a fost inventat în Asia şi până când a fost ajuns să fie adoptat ca accesoriu pur cubanez.

​* * *

 

O dovadă a interesului manifestat nu doar față de folosirea evantaiului ca obiect util, ci şi faţă de valoarea sa artistică, a  constituit-o şi expoziția temporară ce a avut loc în prima jumătate a anului 2017, găzduită de Muzeul de Arte Decorative din Havana.

Această expoziție a atras atenţia în mod deosebit deoarece a fost vorba despre relația care s-a creat între evantai şi scriitoarea Dulce María Loynaz, considerată una dintre figurile majore ale liricii cubaneze şi universale, aceasta fiind distinsă cu Premiul Miguel de Cervantes în anul 1992. Pentru a vorbi despre acest subiect, a fost invitată de către colegii noştri de la Radio Taino, María Rosa Oyarzábal, licenţiată în Istoria Artei şi specialistă în cadrul Muzeului de Arte Decorative din Havana.

​* * *

María Rosa Oyarzabal: „Este binecunoscut faptul că Dulce María Loynaz a trăit într-un mediu în care evantaiul făcea parte din ţinuta vestimentară, fiind un accesoriu necesar şi obișnuit al femeilor cubaneze din acea epocă, aşa cum este şi în perioada contemporană. Aşa că început să le colecţioneze din copilărie, plăcându-i să păstreze, ca pe ceva de mare preţ, evantaie care aparţineau familiei, erau ale mamei, ale bunicii, şi în felul acesta a luat naştere o impresionantă colecţie, care a ajuns să numere peste 300 de piese.

Aceste evantaie erau făcute din materiale diferite, calitatea lor fiind diferită, însă toate au o mare valoare materială și sunt măiestrit lucrate. Printre ele sunt și evantaie din secolul al XVIII-lea, care s-au păstrat în condiţii foarte bune până astăzi.

 

​* * *

 

În anul 1958 a fost organizată pentru prima dată o expoziţie a evantaielor scriitoarei Dulce María Loynaz, ce număra 150 de evantaie. Expoziţia din 2017 a prezentat un număr doar de 94 de piese, adică un număr egal cu cel al anilor scriitoarei. Dulce María Loynaza murit la vârsta de 94 de ani şi s-a dorit în felul acesta să i se aducă un omagiu. Mai mult de atât, anul 2017 marchează şi 30 de ani de când i-a fost decernat Premiul Național de Literatură, 25 de ani de când a primit Premiul Cervantes, precum şi 20 de ani de când ea a murit. Este aşadar un an cu multe semnificaţii legate de persoana sa, astfel încât muzeul a ţinut neapărat să o omagieze pe această scriitoare atât de importantă pentru literatura cubaneză şi pentru cultura cubaneză în general.

 

​* * *

 

Activitatea de restaurare a acestei colecţii, făcută de specialista Raisa Ruiz, a presupus o muncă foarte migăloasă, deoarece unele piese erau de-a dreptul deteriorate. De exempu unele evantaie din secolul XVIII au fost confecţionate din materiale foarte delicate, care au suferit mici stricăciuni. 

În această colecţie există evantaie ce au aparţinut unor familii cubaneze importante, ca familia Zuazo Rendón sau camarchiza de Pinar del Río. Sunt şi evantaie rare, care nu se mai prea găsesc în lume în momentul de faţă, ca cel al unei importante pictorițe franțuzoiaice din secolul XIX ce decora şi evantaie, pe nume ei Madeleine Lemaire. Aceasta picta portrete şi era prietenă bună cu Marcel Proust…

 

​* * *

 

Trebuie menţionat că Dulce María Loynaz a iubit foarte mult această colecție de evantaie, dar nu le folosea niciodată. Pentru ea acestea un erau nişte simple accesorii, ci piese extrem de importante, obiecte de artă de mare valoare pe care le-a colecţionat şi de care a avut grijă toată viaţa.”

 

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)