Insula Martinica sau “Parisul din Caraibe”

Insula Martinica face parte din Arhipelagul Antilles, la 450 km nord faţă de America de Sud şi 700 km sud faţă de Republica Dominicană. Cu o suprafaţă de 1.128 kilometri pătraţi şi o populaţie de 400.000 locuitori, această insulă a fost descoperită de Columb în 1493, dar a acostat pe ea abia în 1502.

Un scurt istoric este potrivit pentru a înţelege mai bine evoluţia acesteia:

*după descoperirea insulei, francezii i-au alungat pe băştinaşii insulei din cauza unor conflicte puternice;

*insula a devenit refugiu pentru cei persecutaţi religios astfel că, Ludovic XIV a transformat insula într-un fel de închisoare.

Această insulă din estul Mării Caraibelor şi cea de a treia insulă din arhipelag, ca mărime, după Trinidad şi Guadalupa a fost “zguduită” însă, în august 1902 de erupţia celui mai înalt vârf de pe insulă, anume vulcanul Mont Pelee (1397 m deasupra mării). Această eruptie a cauzat mii de victime(se spune că a mai existat un singur supravieţuitor, toată populaţia insulei murind în această erupţie) şi a transformat totul astfel că, în Les Salines avem nisip alb, fiind pentru aceasta o zonă agreată de turişti deoarece relieful permite o circulaţie mai uşoară. În nordul insulei întâlnim vegetaţie şi păduri, unde se găsesc bambus, mahon, lemn, salcâmi.

După această erupţie, insula a continuat însă să fie “vizitată”, şi-a recăpătat populaţia pierdută astfel că, azi se ştie că locuitorii insulei au cel mai ridicat nivel de trai din toate aşezările Mării Caraibelor, au acces la toate produsele franţuzeşti iar majoritatea tinerilor din această insulă îşi termină studiile în Franţa. De aceea, insula Martinica este locul “intelectualităţii antilelor” (numeroşi artişti, scriitori şi intelectuali fiind originari din insula).

Populaţia Martinicăi se ocupă în majoritate cu agricultura, turismul, industria uşoară şi serviciile, lucru datorat şi biodiversităţii zonei. Astfel că, insula este “populată” de numeroase specii de păsări printre care patru specii de colibri specific Martinicăi, de o faună acvatică foarte bogată, cu o multitudine de specii de peşti tropicali, corali, stele de mare etc. De asemenea, o vegetaţie bogată, supranumită şi “insula florilor”: păduri de acaj, mahon, ferigi arborescente, ierburi, liane, plante xerofile, ierburi înalte şi, nu în ultimul rând multitudinea de palmieri.

Am preferat să lăsăm spre final multitudinea atracţiilor turistice pentru a va convinge că zona dispune de o mare putere de convingere, de o mare diversitate, lucruri care o transformă într-o vacanţă de vis.  Dispune de puncte turistice dintre cele mai variate: de la plimbări în munţi, explorări în păduri tropicale, plaje impresionante, centre comerciale, excursii cu barca, înot între corali până la, vizitarea peşterii cu lilieci, a muzeului Volcanologique (oferă o imagine asupra eruptiei vulcanului Mont Pelee în 1902), a muzeului Pageru, situat în  locul unde s-a născut împărăteasa Josephine sau a muzeului trestiei de zahăr.

Călătorie plăcută!

Andreea Radu