Bilet de îmbarcare spre... Iordania, la Petra - oraşul trandafiriu... de la 13,44

Se
spune că fiecare ţară arabă, posedă câte o comoară arheologică sau altfel spus
un oraş antic fabulos, peste care a trecut colbul istoriei, redescoperit şi
inclus mai apoi în circuitul turistic. Siria deţine Palmyra, în Egipt ni se
dezvăluie Luxorul, Libanul se laudă cu Baalbek, Iranul are Persepolis, în Libia
există Sabratha iar Iordania se mândreşte cu Petra.

* * *

Petrasau „Oraşul trandafiriu” (denumit aşa
după culoarea pietrei în care a fost sculptat) este unul dintre cele mai cunoscute
sit-uri arheologice din lume, inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Explorarea aşezării se poate face la pas sau pe anumite porţiuni cu şareta ori
pe caii beduinilor. Plimbarea, în mare parte poate deveni obositoare, din cauza
arşiţei şi a terenului, însă vă asigur că merită din plin, tot efortul.

* * *

În
regiunea deşertică dintre Marea Moartă şi Marea Roşie, pe teritoriul Iordaniei
de astăzi, nabateenii (un trib nomad de arabi), au pus bazele unui regat extins
până în Siria, a cărui capitală, Petra, a înflorit de pe urma comerţului. Plasarea
oraşului antic Petra între pereţii unui canion adânc, pe ruta caravanelor care
aduceau mărfuri din China, India şi din Peninsula Arabiei, a condus la o rapidă
îmbogăţire a aşezării. În plus, locuitorii ei au ştiut cum să exploateze la maximum
resursa cea mai importantă a deşertului: apa.

Excavările
ce au fost efectuate în zonă, au demonstrat că reuşita ridicării oraşului Petra
în deşert, s-a datorat abilităţii şi ingeniozităţii nabateenilor de a controla
permanent rezerva de apă, prin crearea unei oaze artificiale. Cu toate acestea,
începând cu secolul al III-lea, rapida dezvoltare a Palmirei (din Siria de
astăzi) ca un nou centru pe ruta caravanelor, urmată de un cutremur (ce a distrus
multe din construcţiile care asigurau aprovizionarea vitală cu apă), au contribuit
la declinul oraşului Petra.

* * *

Timpul
s-a scurs, iar ruinele oraşului antic Petra, devenite o curiozitate în Evul
Mediu, au ajuns cu adevărat celebre abia după ce au fost descoperite şi
descrise de un explorator elveţian. Şi astfel, aşezarea „roşiatic –
trandafirie” (considerată multă vreme doar o legendă, un oraş dispărut al Lumii
Antice), a captat atenţia lumii occidentale. Drept urmare, după ce au văzut
Petra, reprezentanţii monumentelor mondiale din cadrul Programului UNESCO, au
menţionat zona ca fiind una dintre cele mai preţioase moşteniri culturale ale
omenirii. În plus, constituirea „Parcului Arheologic Petra” de către guvernul
iordanian, a făcut posibilă o exploatare mult mai eficientă a acestei minuni a
lumii, prin protejarea arhitecturii originale, prin crearea de facilităţi
turistice şi, cel mai important, prin sprijinirea comunităţii locale în propria
dezvoltare.

* * *

Oraşul
antic Petra este jumătate săpat în pereţii canionului, jumătate construit din
piatră, îmbinând elemente arhitecturale nabateene, elenistice, romane şi
bizantine. Temple, morminte, canale, cisterne, biserici, clădiri publice,
baraje şi altare stau neclintite în fortăreaţa muntoasă, precum într-un seif
natural uriaş.

* * *

Vizitarea
completă a sit-ului arheologic de la Petra, poate depăşi durata unei zile,
aceasta fiind determinată de condiţia fizică a fiecăruia. Distanţele mari între
obiective, faptul că unele se găsesc la înălţime (unde se ajunge pe cărări cu
trepte săpate în stâncă) şi arşiţa soarelui, sunt tot atâtea cauze care să vă
îngreuneze parcurgerea traseului propus.

Primele
sute de metri ale turului, prin oraşul antic Petra, pot fi parcurse cu ajutorul
cailor arabi ai beduinilor sau într-o şaretă. În timpul plimbării puteţi admira
de o parte şi de alta mormintele clasei de mijloc.

* * *

Intrarea
în defileu se face printr-un pasaj îngust, întins pe o lungime de peste 1 km.
Drumul este de-a dreptul magnific, la fel şi atmosfera. Straturile colorate de
gresie capătă nuanţe minunate în bătaia soarelui: rozul, roşul, portocaliu,
bejul se întrepătrund în culori fascinante şi diverse, aproape imposibil de
descris.

* * *

La
capătul defileului, se află atracţia principală a oraşului antic Petra:
„Trezoreria” sau „Tezaurul”, în fapt un templu ce impresionează prin faţada sa,
săpată în totalitate în stâncă. Arhitectura grecească, cu elemente nabateene, a
fost realizată prin tehnici avansate. Şase coloane corintice formează etajul
inferior, în timp ce trei colonade şi două nişe se ridică pe nivelul superior.
În partea de sus a faţadei pot fi zăriţi câţiva vulturi.

De
unde vine însă numele de „Trezorerie” sau „Tezaur” ? Ei bine, există două
legende care încearcă fiecare, să ne ofere cheia dezlegării misterului. Prima
ne spune că urna din piatră din partea superioară ar conţine o comoară, iar a
doua aminteşte că în templu s-ar fi aflat la un moment dat trezoreria unui
faraon. Fapt pentru care, multă vreme (până le-a fost interzis prin lege),
beduinii trăgeau cu puşca asupra monumentului, sperând să găsească aurul. Cât
despre cercetările arheologice, ele au apreciat că templu a fost săpat cu
aproximaţie în secolul I îen., ca mausoleu al regelui nabateean Aretas al
IV-lea.

* * *

Prin dreapta„Tezaurului”, drumul se continuă către Strada
Faţadelor, un traseu de-a lungul căruia pot fi admirate numeroase intrări de
morminte, săpate în stâncă, frumos decorate.

După Strada Faţadelor urmează Teatrul, construit de
către nabateeni după model roman, în secolul I, din păcate distrus într-o mare
măsură. Timpul, vântul şi nisipul au contribuit fiecare în parte, la
deteriorarea edificiului.

Păstrând traseul, se ajunge pe Strada Colonadelor,
unde demult se aflau magazinele oraşului antic Petra.

* * *

„Mânăstirea”,
este de asemenea un obiectiv de seamă din Petra şi unul dintre cele mai mari
monumente ale oraşului. La ea se ajunge pe o potecă ce urcă muntele.
Construcţia, ridicată iniţial ca loc de pelerinaj, a fost folosită în perioada
bizantină ca mânăstire, de unde i-a rămas şi numele.

* * *

La
finalul turului, pe drumul de întoarcere, puteţi servi un ceai aromat,
prăjituri, ori achiziţiona suveniruri de la localnici: beduinii. Aceştia au
rămas stăpânii neoficiali ai peşterilor, templelor şi cărărilor din oraş,
cărora le ştiu cel mai bine rostul. Veţi fi întâmpinaţi de ei, mereu cu
căldură, fiindcă în atenţia lumii întregi, Petra şi-a deschis larg drumurile
pentru călătorii străini, cu fireasca ospitalitate şi cu spiritul negustoresc
ce i-au dat în trecut bogăţia şi întâietatea în deşertul iordanian.

Vasilescu
Gabriela