Morile de la Rudăria - Monument Unesco

Dacă am putea sinetiza în câteva cuvinte emoțiile ce ne invadează sufletul într-o zi de vară, în timp ce pășim agale pe drumul îngust ce șerpuiește prin Cheile Rudariei, ar fi: simplitatea oamenilor, liniștea locului, zumzetul apelor, tradiția construcțiilor, fascinația naturii, farmecul vieții de la țară. Toate acestea te duc cu gândul la sensul expresiei „veșnicia s-a născut la sat”.

Situat pe Valea Almajului, în inima Banatului Montan, complexul mulinologic (din franceză moulin), cel mai mare din Romania, este întins de-a lungul a aproximativ 3 km, pe malul râului Rudaria, cuprinzând 22 de mori de apa din cele 51 care au existat inițial. Primele mori datează înca din anii 1700, avand atât scop economic, de a măcina diverse produse din gospodăriile locale, cât și scop social, fiind locul de consfătuire al comunității.  Astfel că mare parte a numelor este dată după numele bătrânilor din localitate, cum ar fi: Moara Firiz, Moara Popeasca, Moara Rosonea. Doar o parte din aceste bucăți de istorie sunt funcționale astazi, ele fiind administrate de 15-20 familii, care reușesc să macine într-o moara 130 de kg de boabe în 24 de ore. Construcția morilor este simplă, din lemn, bușteni și pietre ce consolidează solul - la fel principiul simplu al roților orizontale care sunt puse în mișcare de puterea apei, direcționată prin tunele, culoare și diguri speciale create de localnici legate de râul Rudăria.

În Rudăria există și un muzeu, unde găsim expuse piesele ce alcătuiesc o moară, cu scopul de a întelege mai bine principiul de funcționare. O legendă veche a locului spune că dacă vei dormi în interiorul morii (a cărei roată se învârte invers acelor de ceasornic), în timp ce aceasta funcționează în gol, dimineața te trezești mai tânăr, având în vedere ca piatra morii macină timpul îndărăt.

Primele nouă mori sunt mai depărtate unele de altele, celălalte, deja intrate în comună, ceva mai apropiate. Pe unele le vei găsi cu uşile ferecate, pe altele cu ele deschise, ce parcă te invită înăuntru să auzi cântecul roţilor ce macină boabele. Diversele obiecte artizanale îţi amintesc că stăpânii urmează să se întoarcă în orice moment, pentru a-şi lua făina, bună de copt pâine sau de făcut mămăligă. În caz că îi prinzi la moară, nu ezita să vorbești cu ei, cu siguranță vei alfa o sumedenie de legende din partea locului.

Maria Irina Ion

Surse:

http://www.descopera.ro/descopera-in-romania/9835110-morile-de-apa-de-la-rudaria-locul-unde-se-macina-timpul

https://resita.ro/cultura/1657-morile-de-apa-de-la-rudaria-legendele-locului