RUSIA: SANKT PETERSBURG 1

La capătul Golfului Finic, pe râul Neva, turistul întâlneşte Sankt Petersburg (a doua metropolă a Rusiei - după Moscova - cu monumente incluse de UNESCO pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial), pe care Dostoievski îl descrie ca fiind „cel mai pragmatic oraş din lume”. Denumirea provine de la ocrotitorul său, Sfântul Petru. Cum a ajuns însă oraşul unul dintre cele mai însemnate ale Rusiei şi chiar pentru o vreme capitală sa ? Ei bine, în trecut aici suedezii au construit în secolul XVI în Nyen (la vărsarea râului Neva), o cetate, ce a atras atenţia ţarului Petru cel Mare. Acesta îşi dorea un oraş port care să aibă o bună deschidere maritimă şi astfel, a declanşat campania de cucerire a aşezării, pe care mai apoi a numit-o Sankt Petersburg, ce apare în documentele vremii ca datând din anul 1703. Următorul pas a fost ridicarea pe Insula Zayachy, a unei fortăreţe ce a avut ca scop protecţia noului oraş faţă de suedezi.

* * *

Sankt Petersburg a început să fie construit cu ajutorul prizonierilor suedezi (capturaţi în urma cuceririi oraşului Nyen) şi al ţăranilor. Iar în cele din urmă, lui Petru cel Mare i s-a părut atât de frumos locul, încât a hotărât mutarea capitalei Rusiei aici. Astfel, familia ţarului împreună cu tot alaiul şi principalele organisme guvernamentale s-au stabilit şi ele în Sankt Petersburg.

* * *

În urma numeroaselor vizite pe la Curţile regale ale Europei, ţarul Petru cel Mare a hotărât ca Rusia să devină un stat modern, după modelul Prusiei şi al Angliei. Şi cum viitorul stat avea nevoie de o carte de vizită prestigioasă, pe care să o prezinte cu mândrie lumii, monarhul s-a gândit să pună bazele unui oraş cu totul altfel, în care sufletul rus să se amestece cu libertatea de gândire occidentală. Drept pentru care, Petru cel Mare a susţinut ideea unei aşezări bine planificate şi definite. Iar primul arhitect la care s-a apelat, a  fost Domenico Trezzini, proiectele sale fiind folosite pentru construcţia Palatului de Vară, a unor ministere şi a Mânăstirii Alexandr Nevski, ce urma să capete o importanţă aparte, prin mutarea în interiorul ei (din oraşul Vladimir) a moaştelor lui Alexandr Nevski. Acesta a fost un Mare cneaz de Vladimir, care prin victoriile sale a devenit un erou naţional, fiind canonizat de către Biserica Ortodoxă rusă.

Mânăstirea Alexandr Nevski mai este cunoscută şi sub numele de Sfânta Lavra, aici fiind înmormântate unele dintre cele mai importante personalităţi ale Rusiei, cum ar fi de exemplu Piotr Ilici Ceaikovski sau Fiodor Dostoievski.

Iniţial lăcaşul de cult a fost construit din lemn, iar apoi reconstruit din piatră. Odată cu aducerea rămăşiţelor pământeşti ale Sfântului Alexandr Nevski, an de an ziua sa a fost marcată printr-o amplă sărbătoare. Acestea au fost îngropate din ordinul împărătesei Elisabeta (fiica ţarului Petru cel Mare), într-un altar masiv de argint, decorat cu imagini sugestive din bătăliile purtate de Marele cneaz.

Până la începutul secolului XX, complexul monahal cuprindea un număr de 16 biserici, din care astăzi au supravieţuit doar 5: Catedrala Sfânta Treime, Biserica Buna Vestire, Biserica Sf. Lazăr, Biserica Sf. Nicolae şi Biserica Maicii Domnului. Celelalte au căzut pradă furiei bolşevice care a dorit să pună mâna pe obiectele de valoare din mânăstire.

* * *

Din punct de vedere al arhitecturii, turistul care ajunge în Sankt Petersburg, ar putea fi oarecum surprins de numărul mare de clădiri ridicate în stil baroc şi clasic (opera arhitecţilor italieni, francezi şi germani). Totul, se poate spune că a fost un fel de acceptare a provocării pe care natura i-a aruncat-o ţarului. Pentru ca visul său să devină realitate, a fost necesar să se taie păduri uriaşe, să se asaneze mlaştinile întinse din delta Nevei, şi să se amenajeze canale, legate între ele prin câteva sute de poduri. Iar în final, s-au ridicat palate, catedrale şi monumente, unele transformate în prezent în muzee ce atrag prin colecţiile lor numeroşi turişti. Drept pentru care, Sankt Petersburg este considerat principalul centru al artei, ştiinţei şi turismului din Rusia. Însă oraşul mai are şi un alt rol, foarte important: reprezintă cel mai de seamă port al ţării, de la Marea Baltică, unde ancorează atât navele flotei comerciale cât şi cele militare.

* * *

Şi încă ceva ce ar fi bine să nu treceţi cu vederea. Ajunşi în Sankt Petersburg, trebuie să ştiţi că regiunea dispune şi de un număr mare de insule, situate în largul mării, cum ar fi Petrogradski, Vasilieski, Kotlin, Kamenni (despre care se spune că a fost descoperită chiar de Petru cel Mare) sau Yelagin.

Insula Yelagin, una dintre cele mai vizitate atracţii turistice din Sankt Petersburg, se află la gura de vărsare a râului Neva. Fiind cea mai mică bucată de pământ din Insulele Kirov, ea a purtat la început numele de Melgunov. Preluată de noul proprietar Ivan Yelagin (istoric şi poet, unul dintre părinţii fondatori ai Masoneriei ruse), aceasta şi-a schimbat denumirea.

La sfârşit de săptămână insula este destinaţia preferată a localnicilor oraşului Sankt Petersburg. În timp de adulţii pot alege ieşiri romantice în larg cu barca, copii au ocazia să se plimbe cu poneii ori cu trenuleţul.

Insula Yelagin găzduieşte mai multe clădiri istorice şi hoteluri luxoase. Cea mai importantă construcţie este Palatul Yelagin, reconstruit la începutul secolului XIX de către Alexandru al II lea. Urmând proiectul arhitectului italian Carlo Rossi, ţarul a transformat locaţia într-o reşedinţă de vară pentru mama sa, Maria Fedorovna. Astfel, de la un mic castel în stil baroc, acesta s-a transformat într-un impresionant palat în stilul imperial rusesc, cu un frumos parc la intrare. În prezent, aici se organizează diverse evenimente, precum zile de naştere, baluri sau nunţi. Oricine dispune de bani poate închiria locaţia, cu condiţia ca invitaţii să fie îmbrăcaţi în haine de epocă.

* * *

La marginea oraşului Sankt Petersburg, pe malul râului Neva, se află locul unde s-a ţinut celebrul duel în urma căruia a fost ucis unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai Rusiei, Alexandr Puşkin. Rezervaţi-vă cât de puţin timp pentru a trece şi pe aici, unde în prezent există un monument cu medalionul lui Puşkin şi data la care a avut loc evenimentul: 27 ianuarie 1837.