San Marino – este unul dintre cele mai mici state din lume şi se află situat pe coastele lanţului muntos al Apeninilor (înconjurat în întregime de Italia). Călătorind spre San Marino, din spre Rimini, este greu să-ţi dai seama când ai trecut graniţa. Abia când turistul ajunge la poalele Masivului Titano, pe vârful căreia se găseşte capitala statului (ce poartă numele tot de San Marino), are siguranţa că se află în Serenisima Republică San Marino. Apoi, mai există şi inscripţia de pe portalul de fier care marchează trecerea din Italia în San Marino: „Bienvenutti neil antica terra della liberta !” (adică, „Bine aţi venit pe anticul pământ al libertăţii !”).

* * *

Spre sfârşitul secolului III, atunci când împăratul roman Diocleţian a început persecuţia creştinilor, Marinus (cel care mai târziu va ajunge să fie numit sfânt şi patron al statului San Marino), a reuşit să fugă din calea prigoanei, luând drumul Adriaticii. Se spune că el s-a adăpostit pe Monte Titano, unde a rămas să trăiască în sihăstrie. Aceasta este în mare parte, legenda uneia dintre cele mai vechi republici din lume.

* * *

Mulţumită faptului că ţărmul italian al Adriaticii, împreună cu Rimini (o zonă preferată de turişti), se află destul de aproape de San Marino, o bună parte din veniturile statului, provin din turism. Anual, ţara primeşte câteva milioane de vizitatori. De altfel, numeroasele magazine cu suveniruri şi cu lichioruri de calitate de pe marginea străduţelor abrupte, amintesc la tot pasul, de faptul că turismul, este sursa principală de venituri la bugetul statului.

Alături de turism, o altă sursă de venituri importantă pentru San Marino, o constituie timbrele poştale. Cei mai mulţi dintre turişti, le cumpără pentru a le lipi pe vederi pe care, mai apoi le trimit familiei ori prietenilor. Însă micile capodopere artistice cu înscrisul „Republica di San Marino”, au mai ales valoare pentru colecţionari. Filateliştii le apreciază datorită multitudinii de motive şi pentru execuţia foarte atentă. Colecţionarii pot ridica din San Marino timbre şi monede de la Compania Filatelică şi Numismatică de Stat, cu a cărei supraveghere este delegat Ministerul de Buget şi Finanţe.

* * *

Aşa după cum am mai afirmat, San Marino este considerată una dintre cele mai vechi republici din lume, ce a dăinuit până în ziua de astăzi, cu o Constituţie considerată printre cele mai vechi din lume. Deşi legea fundamentală a statului a fost modificată de-a lungul timpului de mai multe ori, câteva elemente au rămas neschimbate: republica este condusă de către doi căpitani, aleşi pe o perioadă de şase luni. Aceştia sunt desemnaţi de Marele Consiliu General, în fiecare primăvară şi toamnă. Consiliul este ales de popor, o dată la cinci ani. Conform tradiţiei, la 1 aprilie şi 1 octombrie, are loc în Serenisima Republică San Marino, ceremonia oficială de preluare a puterii de către noii căpitani.

Şi încă un amănunt care merită precizat: San Marino nu este deloc un rai pentru persoanele care fug de fisc, deşi la un moment dat in istorie, a putut fi caracterizat ca atare, cu referire directă la azilanţi. Cel mai bun exemplu, este cel al lui Giuseppe Garibaldi, care a găsit adăpost în San Marino, în anul 1849, după eşuarea primei sale tentative de unificare a Italiei.

* * *

Ce merită văzut odată ce aţi ajuns la San Marino ? Păi, în primul rând minunatele peisaje ale Munţilor Apenini, Muzeul Maşinilor de epocă (situat pe şoseaua care, după ce pătrunzi dinspre Rimini în San Marino se îndreaptă spre capitala ţării, unde pot fi admirate peste 100 de autovehicule, unele dintre ele maşini de formula 1).

SAN MARINO

Capitala statului San Marino, poartă acelaşi nume: San Marino. Oraşul, vizitat anual de câteva milioane de turişti, este cunoscut pentru străzile sale pietruite lungi, pe care vă puteţi plimba fără grijă, mai ales în centru unde accesul maşinilor este restricţionat.

Şi cum am pomenit de centrul oraşului, trebuie să vă spunem că acesta este protejat de cele trei turnuri de pe Muntele Titano: Guaita (cel mai vechi, construit în secolul XI, ce s-a dovedit a fi impenetrabil într-o mare măsură în faţa atacurilor duşmane), Cesta (ce datează din secolul XIII) şi Montale (ridicat în secolul XIV).

Muzeele nu lipsesc nici ele din capitala San Marino, aşa că odată ajunşi aici, nu uitaţi să vă rezervaţi ceva timp pentru a vizita: Muzeul de Stat (fondat în secolul XIX, ce-şi propune să clarifice curiozitatea celor interesaţi de istoria republicii), Muzeul San Francesco (care găzduieşte lucrări de artă, anexat vechii mânăstiri franciscane din oraş) sau Muzeul Curiozităţilor (un loc ciudat dar deosebit de interesant, situat în centrul istoric). În acest din urmă loc veţi găsi o mulţime de exponate ieşite din comun, cum ar fi: talismanele din secolul XVIII ori statuile celui mai înalt bărbat, a celei mai mici femei, a celui mai gras şi a celui mai tatuat om din lume).

* * *

În Piaţa Libertăţii din San Marino, turiştii pot admira Palatul guvernamental, care serveşte ca primărie a oraşului. Această clădire găzduieşte ceremoniile de stat şi este sediul oficial al organismelor instituţionale şi administrative de conducere ale Republicii San Marino. Faţada palatului, afişează stemele vechi ale Republicii. De asemenea, veţi găsi aici o statuie din bronz a fondatorului micului stat (Sfântul Marino), realizată la finalul secolului XIX, un mozaic de Saint Leon şi un bust de marmură a lui Frencesco Azzuri (arhitectul care a proiectat palatul).

Muzeul Armelor (ce se află în Castello della Cesta, situat la cea mai mare înălţime pe Monte Titano), este şi el o destinaţie căutată de turişti, pentru care merită să vă faceţi timp. Acesta, deschis în anul 1956, afişează exponate de mare valoare istorică, halebarde, arme de foc şi costume originale de armură. În timpul vizitării veţi primi informaţii despre povestea evoluţiei armelor militare, trecerea de la pumnale şi arbalete la armele de foc.

Înainte de a părăsi oraşul San Marino, nu uitaţi să treceţi şi pe la Basilica Santo Patrono, ridicată în cinstea Sfântului Anton (într-un stil neo-clasic), un loc important de pelerinaj pentru credincioşi.

* * *

Şi cum suntem în San Marino, nu putem să nu amintim şi de „Grand Prix – San Marino”, un circuit de Formula 1, a cărui construcţie a început în anul 1950 şi căruia organizatorii au fost însă nevoiţi să-i aducă unele modificări, după moartea în 1994 a pilotului brazilian Ayrton Senna.

.