SPANIA: VALENCIA - CATEDRALA

Catedrala Sfintei Maria din Valencia (ce încorporează mai multe stiluri arhitectonice), a fost ridicată pe locul unui fost templu roman închinat Zeiţei Diana (ce la rândul lui a devenit moschee în vremea maurilor). Începută în secolul XIII, construcţia acestui templu gotic a continuat până în secolul XVIII. Iniţial biserica a fost închinată Mântuitorului pentru ca mai apoi El Cid să o dedice Fecioarei Maria. Regele Jaime Cuceritorul a procedat şi el la fel, aducând în capela principală Icoana Fecioarei pe care o purta mereu cu el. Astăzi, această icoana este bine păstrată în sacristie.

* * *

Piatra de temelie a Catedralei din Valencia (în stil gotic), a fost pusă de către Episcopul Adres de Albalat. Aceasta avea pe atunci trei naosuri care se întindeau doar până la corul prezentei clădiri. Apoi, Episcopul Vidal de Blanes a decis construcţia a ceea ce se numeşte Sala canonică, iar mai târziu Jaime de Aragon a adăugat celebrul turn octogonal La Miguelete (în anul 1418), din vârful căruia (după ce parcurgeţi cele 207 de trepte) puteţi admira frumoasa panoramă a Valenciei.

Secolul XV aduce noi modificări acestui templu gotic, fiindu-i adăugat Domul şi naosurile extinse până în spatele corului, unind astfel clădirea cu turnul şi formând intrarea principală. Cât despre Capela principală, aceasta a fost începută de către Arhiepiscopul Luis Alfonso de los Cameros, în anul  1674, fiind decorată cu marmura şi bronz într-un stil ornamental specific acelei perioade. Şi asta nu este tot, fiindcă la începutul secolului XVIII, s-a decis adăugarea unei faţade în stil baroc la intrarea principală. Apoi, o lucrare de restaurare care a avut loc în acelaşi secol, a dus la rotunjirea arcadelor ascuţite, schimbarea coloanelor gotice cu unele corintiene şi redecorarea zidurilor. Din păcate însă, în timpul războiului din anul 1808, frumoasa catapeteasma din argint a fost luată şi topită pentru a face monedele necesare cu care să se poată acoperi o parte din costurile campaniei militare.

* * *

 

Referindu-ne la exteriorul Catedralei din Valencia, putem spune că acesta este în cea mai mare partea sa creat în stilul gotic care se îmbină cu cel baroc. La o privire mai atentă, se poate observa că arcadele din jurul absidei (din partea nord - estică), amintesc de Colosseumul din Roma. Poarta Apostolilor, un portal sculptat de secol XIV care dă în Plaza de la Virgen,  este una dintre intrările Catedralei din Valencia.

Cât despre interior, este predominant gotic şi conţine o mulţime de comori artistice şi religioase. Printre cele mai notabile sunt două picturi ale lui Goya din Capela San Francesco.

* * *

Muzeul Catedralei din Valencia, deţine o colecţie interesanta de picturi şi un chivot ce cântăreşte 2.300 de kilograme din aur, argint şi bijuterii donate de cetăţenii oraşului. Acesta este purtat pe străzile Valenciei în zilele de sărbătoare. Însă cea mai preţuită comoară a Catedralei din Valencia este un potir cunoscut sub numele de „Santo Caliz”, despre care se spune că ar fi Sfântul Graal. Chiar dacă este adevărat sau nu, povestea artefactului este una uimitoare. Potirul extrem de vechi, a fost ascuns într-o mânăstire din nordul Aragonului în vremuri de mult apuse şi a inspirat multe legende legate de Sfântul Graal. El este protejat într-o raclă în catedrală, încă din anul 1437 şi poate fi văzut într-o capelă simplă din piatră, ceva mai întunecată, din colţul catedralei.

„Santo Caliz” (ce a fost dat catedralei de către regele Alfonso V de Aragon în anul 1436) este compus din două părţi: o cupa veche din piatră ataşată unui suport de provenienţă medievală. Experţii au datat artefactul ca fiind făcut în secolul I en. şi au stabilit că cel mai probabil provine din Antioch sau Alexandria. Suportul medieval şi toartele sunt realizate din aur iar baza din alabastru, este decorată cu perle şi pietre preţioase. Ordinul aflat în posesia Potirului „Santo Caliz”, susţine că  relicva este autentică, fiind chiar cupa din care Isus a băut la Cina cea de Taină. Vaticanul, nu este de acord cu această teorie (prin simplul motiv că este prea pretenţioasă pentru un om simplu şi în plus nu există o tradiţie a păstrării de relicve în iudaism), totuşi, atât Papa Ioan Paul al II lea cât şi Papa Benedict al XVII lea au folosit potirul pentru slujbele pe care le-au susţinut în vizitele lor la Valencia.