TOKYO

Tokyo este capitala Japoniei şi totodată cel mai mare oraş al ei, fiind denumit şi unul dintre cele trei centre de comandă ale lumii (alături de New York şi Londra). Un loc în care la tot pasul te poţi întâlni cu noul, în timp ce asişti la sărbătorirea trecutului. Drept pentru care, nu trebuie să rămâneţi surprinşi dacă pe străzile capitalei Tokyo veţi zări cântând o femeie îmbrăcată în gheişă, nici dacă pe lângă dumneavoastră în mare viteză va trece pe motocicletă un călugăr acoperit de straie budiste.

Pe lângă vizitarea muzeelor şi a altor numeroase obiective turistice şi istorice, în Tokyo puteţi avea şi o reuşită partidă de cumpărături. Pentru aceasta trebuie doar ajungeţi în districtul Shibuya, unul dintre centrele modei din Japonia. O zonă colorată şi aglomerată, vizitată de aproximativ 2 milioane de oameni zilnic. Aici puteţi zări două dintre cele mai mari LCD-uri din lume, pe care sunt afişate reclame de tot felul. Nimic nu lipseşte: de la mărci de lux, magazine universale ori buticuri, până de la cafenele şi restaurante.

* * *

Printre cele mai vizitate obiective din capitala Japoniei, amintim numeroasele temple, Statuia lui Hachito (câinele care a cucerit atâtea inimi prin devotamentul cu care şi-a aşteptat stăpânul chiar şi după moarte în staţia de metrou Shibuya), Muzeul Naţional, Centrul Internaţional Origami, Palatul Zeului Dragon (fondat în 1935, este un complex destinat exclusiv nunţilor ce reuneşte mai multe hoteluri, capele şi restaurante), Palatul Imperial de Vară (cu un muzeu care adăposteşte vaste colecţii de obiecte ce au aparţinut familiei imperiale de-a lungul timpului), Grădina Chinzan-So (recunoscută pentru eleganţa decorurilor şi a arhitecturii, cu o pagodă şi un copac sacru) sau Turnul Tokyo (o clădire impunătoare de peste 333 de metri, considerat a fi cel mai înalt turn cu structură de oţel din lume, ce depăşeşte cu 13 metri Turnul Eiffel din Paris).

CENTRUL DE ARTE MARŢIALE SHISEIKAN DOJO

În Tokyo atracţiile turistice sunt foarte multe, însă astăzi m-am gândit să le ignorăm şi să trecem pragul Centrului de arte marţiale Shiseikan Dojo. Şi asta fiindcă atunci când vorbeşti despre Japonia nu poţi să nu te gândeşti şi la artele marţiale. La baza practicării lor în Orient, până la un anumit punct, stă o înţelepciune profundă, care ne spune: nu te opune forţei adversarului, cedează ca să învingi ! Lipsa de rezistenţă nu ne indică însă să nu facem nimic, ci mai degrabă înseamnă că nici o acţiune nu este bine să fie declanşată de o reacţie. „Natura ne aseamănă. Educaţia ne deosebeşte !” – spunea Confucius

* * *

Văzută din afară, clădirea centrului de arte marţiale din Tokyo, Shiseikan Dojo (de pe lângă Sanctuarul Meiji, ridicată în anul 1973), nu te lasă să ghiceşti cum arată interiorul. Toţi cei care îi trec pragul, rămân impresionaţi: în vestibul eşti întimpinat de încălţămintea participanţilor la cursuri şi de un parchet cu un luciu desăvârşit, ce te face să te întrebi dacă cineva calcă vreodată pe el. Aici sunt predate mai multe tipuri de arte marţiale, printre care şi Aikido.

* * *

Artele marţiale japoneze urmăresc fiecare un ţel aparte. Aikido (fondat de Morihei Ueshiba), este ultima artă marţială produsă de civilizaţia niponă. Ea are propriul său scop (în afara scopului de atingere a unei anume trepte de spiritualitate), acela de a permite luptătorului să-şi însuşească cele mai adecvate tehnici de apărare. Pentru a practica însă corect Aikido, trebuie să respecţi cinci principii (loialitatea, curtoazia, vitejia, credinţa şi simplitatea), dar şi să înţelegi, să cunoşti şi mai ales să adopţi aşa numitul spirit Bushido (Codul Samurailor de pe vremuri). În plus, învăţarea tehnicilor artelor marţiale, nu se poate face fără o bogată pregătire spirituală (ce se poate obţine printr-o lectură intensă în diferite domenii, de la cărţi obişnuite până la cele de specialitate).

Pentru o corectă purificare a minţii şi a trupului, artele marţiale se bazează pe shintoism, dar au şi o oarecare influenţă din partea budismului zen şi a confucianismului. Japonezii au fost foarte receptivi faţă de o serie de influenţe străine. Revenind însă la spiritualitatea Bushido, aceasta este specific japoneză şi existenţa ei precede cu mult influenţele budiste sau alte influenţe venite din afară. Drept pentru care, originea Căii marţiale a Japoniei este iubirea. Fiindcă japonezii cred că în această lume, totul capătă formă prin forţa iubirii.

Utilizarea tehnicilor Aikido şi ale altor arte marţiale, poate fi folosită din păcate şi în scopuri nu tocmai corecte. De aceea, e bine ca instructorii să le amintească elevilor, ori de câte ori au ocazia, faptul că există anumite lucruri, nu numai cele sacre, sunt mai importante decât propria lor viaţă, fiindcă orice acţiune odată declanşată, la un moment dat ne ajunge din urmă. Şi încă ceva ! O caracteristică a artelor marţiale japoneze, constă în obligaţia de a-ţi ţine întru totul promisiunea făcută cuiva, de a respecta bunul altuia şi de a duce o viaţă simplă, cât mai apropiată de natură.