TURCIA KAPADOKIA – ŢINUTUL CAILOR FRUMOŞI - 1

După drumuri, oameni şi locuri prin România mea, a ta, a noastră… urmându-ne inima vă invităm să ne îndreptăm către o destinaţie plină de mister, pentru a vă dezvălui o parte din farmecul ei: Turcia, mai precis Kapadokia - un ţinut impresionant unde există aşezări subterane, atât de uimitoare, încât cunoscutul scriitor Erich von Däniken pretinde că au fost realizate de fiinţe extraterestre.

Zona cunoscută sub numele de Kapadokia (denumire menţionată pentru prima dată într-un epitaf în trei limbi, al regelui persan Darius, în care se pomenea despre „Katpatuka” - ce se traduce prin „Pământul frumoşilor cai”), găzduieşte unele dintre minunile naturale ale Turciei şi reprezintă totodată şi una dintre cele mai populare rute turistice din lume.

Când pronunţi numele de Kapadokia te gândeşti imediat la oraşele Uçhisar, Avanos, Göreme, Ürgüp, Derinkuyu şi Ihlara, precum şi la împrejurimilelor. Aceste minuni inginereşti, adevărate oraşe subterane, sunt printre marile bogăţii ale Anatoliei, care este un mozaic de cultură şi istorie.

În Kapadokia se pot vedea diferite formaţiuni fantastice ale scoarţei pământene, ce s-au format în cursul a milioane de ani. Uimitoarele oraşe subterane, bisericile de piatră spectaculoase (ce au pe pereţi pictate fresce bizantine) şi coşurile înalte din tuf (prin care se spune că atunci când adie vântul, vorbesc zânele), îi dau Kapadokiei o alură de basm, unde piticii sau spiriduşii par să se fi ascuns după vreun colţ ori după o uşă mică de piatră.

Despre cum a luat naştere Kapadokia, circulă o mulţime de legende, însă realitatea este cu mult mai simplă decât în oricare dintre ele. Cu milioane de ani în urmă, Muntele Erciyes a erupt şi a împânzit peisajul cu lavă ce s-a întins pe sute de kilometri, în ceea ce probabil a fost una dintre schimbările cele mai mari de pe planetă. Mai târziu, ploaia şi vântul au lucrat lava, creând văi şi fisuri adânci, iar în pante au fost sculp­tate conuri şi coloane uimitoare.

Primii oameni ce s-au stabilit în zonă au descoperit că praful alb de pe stânci (ce seamănă cu nisipul), este fertil pentru legume, viţă de vie şi diverşi copaci, iar piatra chiar are calităţi magice.

La începutul primului mileniu, în zonele pustii ale Kapadokiei au apărut primii creştini persecutaţi din Roma. Alţii au sosit din Ierusalim, prin Antakya şi Kayseri, în decursul secolului al II-lea şi s-au aşezat în zona ce poartă numele de Derinkuyu. Ei au început să-şi extindă locuinţele rupestre, creând cu timpul oraşe subterane cu paraclise, biserici şi chiar mânăstiri. Cu eforturi conjugate ei şi-au asigurat pacea şi securitatea de care aveau nevoie. Generaţii întregi care au locuit în Kapadokia au sculptat nenumărate uşi şi camere în piatră, pe o distanţă impresionantă. Chiar şi astăzi există oameni care trăiesc în locuinţele de piatră create cu mult timp în urmă, ce sunt perfect izolate, răcoroase vara şi protejate de frig iarna.

În Kapadokia există şapte oraşe subterane aflate în Kapadokia: Kaymaklı, Tatlarin, Özkonak, Saratlı, Mazı, Gaziemir şi Derinkuyu, acesta din urmă fiind cel mai mare.

DERINKUYU

Dacă v-aţi programat o vacanţă în Kapadokia, sfatul nostru este să nu ezitaţi a vizita oraşul subteran Derinkuyu, cel mai mare şi mai misterios oraş subteran descoperit în Turcia până la acest moment. Este situat în districtul Derinkuyu din Nevşehir. Veţi fi fascinaţi încă de cum aţi păşit în interior.

Primele tuneluri ale oraşul subteran Derinkuyu au fost descoperite în anii ’60 ai secolului trecut, de către un locuitor al zonei care a găsit o cameră misterioasă în spatele unui perete din casa lui. Săpăturile ulterioare au scos la iveală accesul la o întreagă reţea de tuneluri. În prezent, doar 10% din oraşul subteran Derinkuyu poate fi vizitat, acesta fiind deschis publicului din anul 1965.

Despre oraşul subteran Derinkuyu din zona Kapadokiei, unii specialişti afirmă că frigienii sunt cei care au început să-l construiască, între secolele al VIII-lea – al VII-lea î.e.n. săpând locuinţe în rocile moi vulcanice. Cu timpul aşezarea a fost extinsă şi s-a format pe deplin în epoca bizantină, fiind folosită intens de către credincioşii creştini ca refugiu în timpul războaielor arabo – bizantine (780 – 1180) şi mai apoi în vremea incursiunilor mongole.

* * *

Oraşul subteran Derinkuyu, este realizat pe mai multe nivele, specialiştii consideră că în total ar fi 12 (având o adâncime de aproximativ 85 de metri). În prezent au fost cercetate opt etaje subterane dintre care doar patru pot fi vizitate. Se crede aici se puteau adăposti circa 20.000 de persoane, împreună cu animalele domestice şi stocurile de produse alimentare. Derinkuyu a fost conceput astfel încât să fie folosit pentru o locuire prelungită.

Fiecare etaj în parte putea fi închis dinăuntru cu porţi mari de piatră, pentru a fi protejat de atacuri exterioare. În plus oraşul subteran Derinkuyu mai dispune şi de un puţ de ventilaţie de o lungime de peste 50 de metri şi o fântână subterană care furniza apă atât celor din interior cât şi la exterior iar un tunel subteran cu o lungime de 8 km, face legătura între Derinkuyu şi Nevşehir.

Primul etaj al oraşului subteran Derinkuyu mai păstrează urmele preselor de vin sau ulei, ale grajdurilor pentru animale. Foarte clar se pot distinge fostele crame, depozitele, bucătăriile sau sufrageriilor foştilor locuitori.

La etajul al doilea există o sală foarte spaţioasă cu un plafon boltit, ce lasă impresia că aici ar fi existat o şcoală religioasă, iar în stânga există spaţii pentru exerciţii. Între etajele trei şi patru se găseşte o scară şi un coridor care duce la o biserică sub formă de cruce, situată la nivelul al cincilea. Scările ce fac legătura între etaje erau înguste, joase şi de multe ori curbate, astfel că invadatorii ar fi fost nevoiţi să pătrundă în şir indian, încet şi aplecat, devenind o ţintă sigură.

Mulțumim pentru fotografiile puse la dispoziție de ascultătorii noştri Maria Ordeanu şi Ion Vasile.

Vasilescu Gabriela