Turist prin Bucuresti (I)

Fie ca locuim in Bucuresti sau in afara lui, acest oras ascunde la fel de multe secrete pentru noi precum ascunde pentru niste turisti straini. De foarte multe ori trecem cu vederea tocmai cea ce este in fata noastra si, blazati de apropiere, uitam sa ne mai minunam. Suntem fascinati de Paris, insa Micul Paris nu ne starneste nici o curiozitate. Ce pacat!

O sa ma opresc aici doar asupra unei cladiri pe langa care trecem cu poate prea multa indiferenta. Pornim pe Calea Victoriei, cel mai vechi si cel mai cunoscut bulevard al capitalei, si ne oprim in fata Ateneului Roman. Aceasta este una dintre cele mai frumoase si mai importante cladiri din Bucuresti. Terminata in 1888, dupa instalarea primului rege, Carol I, pe tronul Romaniei si castigarea independentei fata de Imperiul Otoman, acest edificiu a fost inca de la inceput mai mult un simbol decat o cladire. Carol I a inteles ca a venit la conducerea unei tari care inca astepta sa se nasca ca stat modern si a inceput imediat construrea acestuia. Construirea la propriu si la figurat, pentru ca, printre altele, Bucurestiul avea nevoie de cladiri care sa ii ateste statutul de capitala europeana. Intre timp, Revolutia Franceza de la mijlocul secolului XIX si numarul mare de tineri care studiau la Paris transformasera Romania intr-o tara francofona, astfel ca nu a fost o surpriza alegerea unui arhitect francez care sa proiecteze Ateneului Roman. Proiecte de modernizare existau multe, resursele erau insa putine. Tanarul stat Roman inca nu isi revenise dupa secole de platit tribut Portii, si pentru a strange banii necesari constructiei a apelat la o strategie ce s-a dovedit foarte eficienta. A fost organizata o loterie cu sloganul bine ales “dati un leu pentru Ateneu” care a strans banii foarte rapid. Succesul campaniei nu s-a datorat faptului ca oamenii aveau o sansa la castig, ci pentru ca aceasta era prima ocazie a romanilor de a contrui ceva reprezentativ noul stat printr-un efort comun. Tocmai de aceea peretii salii circulare sunt acoperiti cu o fresca ce imagineaza intreaga istorie a poporului roman, incepand cu Decebal si terminand cu Regele Carol I. Intreaga cladire a fost gandita, asa cum anticipeaza insusi numele de ateneu, ca un templu al artelor. Intrarea flancata de coloane masive aduce aminte de Panteonul Grecesc, iar pe exteriorul cupolei sunt trecute numele unor importanti oameni de stiinta sau artisti din cultura europeana precum Da Vinci, Copernicus sau Pitagora. In interior, pe tavanul impreionant al cupolei sunt trecute toate ramurile artelor sau stiintelor.

Astazi poate amanuntul care a supravietuit cel mai bine din aceasta poveste este sloganul care a ajutat la strangerea banilor necesari. Insa povestea Ateneului Roman si insemnatatea acestuia depaseste cu mult aceasta expresie asa cum se intampla in cazul multor cladiri. Aceasta este doar una din multele povesti din una din multele artere ale Bucurestiului vechi si nu reprezinta decat o invitatie la a le descoperi si pe celelalte.

Maria Irina Ion - TPE