Turist prin Bucuresti (II)

Continuam la pas prin Parcul Cismigiu - cel mai vechi si cel mai cochet parc din Bucuresti. Numele parcului, “Cismigiu” insemna persoana insarcinata sa ingrijeasca de cişmele. Ei bine, aceasta persoana nu a avut grija de cele doua cismele din parc, iar acestea, infundandu-se, au inundat toata zona. Astfel, de la Cismigiu pana unde se afla acum Cercul Militar s-a format o mlastina si, in timp, chiar o groapa de gunoi. Pe la jumtatea secolului XIX conducerea orasului a decis sa sece mlastina pentru a construi un parc. In acest scop a fost angajat Willhelm Maier, cel care avea grija si de gradinile imperiale de la Viena. El a proiectat aleile si a decis sa planteze soiuri de copaci aduse de pe toate continentele.

Curand acesta a devenit cel mai indragit parc bucurestean si un popular loc de promenada. La inceputul secolului XX el era locul de intalnire al tinerilor, plin de terase unde se dansa si se bea bere. Vara puteai inchiria o barca pe lac, iar iarna acelasi lac oferea un patinuar natural.

Batran pare a fi si mobilierul in stil belle epoque, insa nu este asa. Singura piesa de mobilier care a supravietuit in parc mai mult de o suta de ani este cantarul vechi ce functioneaza cu monede. Povestea lui incepe inainte de Primul Razboi Mondial si devine tot mai interesanta dupa cel de-al Doilea. Proprietarul a reusit sa ramana ultimul roman care avea o afacere privata in Romania comunista, refuzand sa cedeze regimului. Dupa moartea acestuia, statul a nationalizat pana si aceasta mica afacere de familie, insa aceasta a revenit familiei dupa Revolutie.

Parcul ramane si astazi la fel de popular printre tineri, insa vraja parcului este atat de puternica incat aceiasi oameni se intorc iar si iar, chiar daca nu mai sunt la prima tinerete.

Maria Irina Ion - TPE