Viena. Sunete. Priviri

Piciorușele guguștiucilor pe trepte, discuția matinală dintre doi bărbați așezați pe o bancă în parc, "mama, vreau înghețată, te rooog" repetat până la epuizare, tramvaie, clopote, muzică arăbească dintr-o mașină care tocmai trece pe lângă mine, haloul metalic al toboganului răsunând de râsetele copiilor care încercau să-l cucerească de jos în sus.

Fără grabă mă îndrept înspre Maria Hilfer Strasse, dar nu neapărat ca să cumpăr ceva ci ca să am motiv să parcurg orașul. Pașii mă poartă drept înainte, într-o linie dreptă, lungă, care trece prin cartiere neturistice, în viața reală a Vienei. Pe străzile liniștite fac poze stickerelor activiste de pe ziduri și stâlpi, comit o ilegalitate și trec pe roșu. Privirile celor din jur îmi spun că sunt o infractoare. Sunt.

În magazinul de discuri în care intru mă reîntâlnesc cu senzația binecunoscută de stânjeneală, un fel de teamă că nu știu să mă port în aceste temple ale muzicii, să aleg bine muzica pe care o cumpăr. Nu poți cumpăra tot, nu poți asculta tot. Când cumperi - spui ceva despre tine. E mai ușor să aleg pentru altul, așa că ies cu două discuri care sunt explicite pentru un alt gust, nu pentru al meu. Eu mă mulțumesc cu sunetele pe care nu le cumpăr, doar mă întâlnesc cu ele pe străzi.

Un anunț mă invită să pictez ceramică, intru și mă gândesc cum ar fi să îmi petrec acolo zile întregi, să mă pierd în lumea vaselor care așteaptă să fie pictate, să mă scufund în culori și simboluri ca într-un râu al uitării de sine. Merg, totuși, mai departe, pe stradă, iar ceramica rămâne doar o tentație a vieților posibile pe care le-am putea trăi.

Și-acum, ascult apa cum picură în "Fântâna epuizării" a lui Pavlo Markov, lângă mine bâzâie câteva albine atrase de florile de lămâiță din ghivecele imense, terasele primesc și sunt părăsite de oameni într-un circuit asemănător dragostei, doi nori se împreunează, e luni dimineață și muzeele sunt închise în MuseumsQuartier, mai rămân câteva minute în starea aceasta de suspensie interioară și mă-ntorc acasă.

Material realizat de Maria Balabaș.