Cărți vechi, înțelesuri noi (III): Timpul și transcendența iubirii. Templul părăsit

În 2006 primeam cadou de la editoarea Ana Munteanu, o carte voluminoasă scrisă de un autor german: Erwin Wickert. Preț de vreo trei luni, volumul a zăcut într-un sertar al biroului de la serviciu. Aveam prea multe alte priorități pentru a mă opri asupra lui. Într-o seară de septembrie, așteptând să cobor la concertul de la Sala Radio, am deschis-o.

Romanul Templul părăsit avea să devină pentru viața mea, o carte premonitorie și definitorie. Și datorită ei urma să descopăr transcendența iubirii, toleranța, modul în care putem evolua dacă ne depășim fricile și limitele.

Sînt temele centrale pe care fostul diplomat, ajuns vremelnic pe meleagurile noastre, le pune pe hârtie într-un roman fascinant, insuficient promovat și cunoscut în România.

În Templul părăsit este vorba despre oameni și zei, despre slăbiciunile, defectele și capriciile naturii umane, indiferent de epocile pe care corpurile material și imaterial le traversează.

Un matematician de geniu găsește formula călătoriei în timp. Dar timpul nu e o constantă așa cum știm majoritatea dintre noi. Timpul e el însuși un zeu care se joacă prin spațiu. Așa că Walter Carow nu nimerește la întâlnirea cu Parmenide, ci într-un templu părăsit al unei obscure zeități, Innus, din Imperiul Roman târziu.

De-aici începe istoria imaginată de Erwin Wickert: amuzantă, plină de suspans, nu în cele din urmă, filosofică.

Este povestea unui bărbat inteligent dar rigid, care datorită iubirii și tenacității îi transformă pe cei din jur, transformându-se pe sine. În Zeu. Este istoria căutării sinelui, a spiritualității individuale și de grup într-o lume pe care Wickert o anticipează: aceea a tehnologiei sofisticate, mâncătoare de…timp și sentimente.

Templul părăsit este povestea de dragoste dintre matematicianul Carow și fosta sclavă Serena, devenită mare preoteasă a cultului său local; este istoria transformării și adaptării vechiului în nou, a formelor care ne definesc existența.

Este și povestea mea, poate și a altor cititori care-au gustat din acest miraj al iubirii pentru lectură și oameni, o carte potrivită pentru pasionații mai multor genuri literare.

Vă invit să ascultați un dialog excepțional despre acest roman, apărut initial în octombrie 1989, reeditat ulterior și care ar merita inclus în programa școlară de liceu.

Interlocutorul meu, Valentin Protopopescu îmi este prieten și coleg de birou de-aproape două decenii. La fel ca mine este convins că romanul semnat de Erwin Wickert ne poate influența nu doar starea de spirit, ci și modurile în care gândim și simțim.

Audiție plăcută!

Mirela Nicolae

Fragment din roman:

Capitolul Despre ochii și urechile lui Innus

Ședeau din nou pe trepte. Carow își aprinse o țigară.

• -Ar merita moartea, spuse Innus. Carow îi întinse cutia de țigări. Mulțumesc. Nu e nelegiuire mai mare decât atentatul la statuie. E ca un atac împotriva noastră înșine; totuși, poți s-o lași în viață; căci a făcut-o din gelozie. De fapt este chiar un compliment.
• -Un compliment?
• -Nu vrea să te împartă cu muierile din oraș, explică Innus.
• -Cum de-i vin asemenea gânduri absurde! Nu le cunosc pe doamne nici măcar din vedere.(...)
• ...ceea ce poate părea dezgustător la lumina amiezii, poate produce cea mai vagă și intensă plăcere în lumina vagă a crepusculului.
• -Serena se va opune și o înțeleg.
• -Mai întâi se va opune violent, dar se va obișnui repede cu asta, dacă îi spui că așa dorești dumneata. În cele din urmă va îndrăgi acest serviciu Divin. Dumneata ești zeul. Ai fost așteptat aici sus acum câteva seri.

Referințe critice:

Ca și în Purpura (editată în limba română, în 1975), și în Templul părăsit, Erwin Wickert nu cultivă arta literară fără semnificații majore. El nu este un adept al unor experimente literare pure. Dimpotrivă, scriitorul vest-german se definește ca un discret filosof al istoriei, ca un romancier umanist care găsește sursa plăcerii de a scrie în meditația profundă asupra desinului uman.

De aceea credem că în istoria romanului modern eruopean, Erwin Wickert are o identitate definitiv fixată.

Romul Munteanu, critic literar

Erwin Otto Humin Wickert  a fost un diplomat, filosof și scriitor german care a fost ambassador al Republicii Federale Germania în România între  anii 1971-1976.

Opere traduse în românește:

• Purpura, Ed. Univers, 1975, traducere de Sevilla Răducanu

• Templul părăsit, editura Cartea Românească, 1989, ed. Minerva, 2003

• Misiunea, un roman despre China imperială, ed. Univers, 1986

• O iarnă pe muntele Fiji, ed. Eminescu, 1974

• Purpura, 1975

• Ochii fericiți, 2001

Despre invitat:

Valentin Protopopescu a absolvit Facultatea de Filosofie a Universitãţii din București (1996). A fost admis într-un stagiu de cercetare în domeniul esteticii teatrale (1996), la Universitatea Jagiellonã din Cracovia (Polonia), A absolvit masteratul (D.E.A.) în literaturã comparatã la École des Hautes Études en Sciences Sociales, la Paris (1997) și un doctorat la Universitatea din București.

A fost secretar de redacţie al revistei Psihanaliza (1994-1998), redactor-şef la Editura Trei (1997-1998) și din 1997 lucrează la Radio România Cultural. A predate la UNATC, București și a susținut seminarii de esteticã la Facultatea de Limbi Strãine a Universitãţii „Spiru Haret“ din Bucureşti.

Este traducător, ziarist, scriitor, publicist-comentator.

Printre altele a tradus: Paul-Laurent Assoun, Freud, filosofia şi filosofii (Editura Trei, Bucureşti, 1996), Paul Ricoeur, Despre interpretare. Eseu despre Freud (în colaborare, Editura Trei, Bucureşti, 1998), Jean Cocteau, Jurnalul unui necunoscut (Editura Pandora M, Tîrgovişte, 2001), Élisabeth Roudinesco, Michel Plon, Dicţionar de psihanalizã (în colaborare, Editura Trei, Bucureşti, 2002).

A publicat mai multe articole, eseuri şi studii în lucrãrile colective Dicţionarul operelor filosofice româneşti (Editura Humanitas, Bucureşti, 1997), Ion Ianoşi. Esteticã şi moralitate (Editura Crater, Bucureşti, 1998) şi Laudã diferenţei. Omagiu profesorului Henri Wald (Editura Aritmos, Bucureşti, 2001), precum şi volumele de autor Dincolo de seninãtate. Eseuri de psihanalizã aplicatã (Editura Trei, Bucureşti, 2001) şi Cioran în oglindã. Încercare de psihanalizã (Editura Trei, Bucureşti, 2003).

În prezent poate fi ascultat la Radio România Cultural în emisiunile Texte și pretexte și Născut în România. Împreună cu colegul său, Răzvan Dolea realizează de peste doi ani, serialul online pentru siteul radioromaniacultural.ro, .Dialoguri senine, timpuri înnegurate

Colaborează la postul de televiziune Eurosport.

Notă:  Fragmentul din carte este selectat din versiunea apărută la ed. Minerva, București, 2003

Surse foto- Wikipedia.org și Fundația Libra, ed. Minerva