Atentate la demnitatea unui popor, de Dan Manolache
03 Februarie 2018, 06:00
„ Pentru spionii vânduţi trup şi suflet imperialismului străin, pentru complotiştii mârşavi care pregăteau războiul civil, în numele dreptăţii....pentru dreapta pedepsire a trădării, zdrobitor dovedită, poporul român cere într-un glas: Osânda maximă!”
Zeci de articole de acest fel apăreau în presa „democrat populară” a anului 1947, articole în care soldaţii cu toc rezervor ai partidului, între ei Silviu Brucan din diatribele căruia am citat, ţinteau spre cei care se opuneau noului curs dictat de Kremlin.
Desigur nu ei i-au ucis pe Iuliu Maniu sau Ion Mihalache. „Vestitorii vremurilor noi”, trâmbiţau doar, cu zel şi mânie proletară, sentinţele hotărâte de cei care luaseră ţara în stăpânire.
Se vor împlini, pe 5 februarie, 65 de ani de când Iuliu Maniu se stingea în închisoarea de la Sighet, urmat 10 ani mai târziu, tot intr-o zi de 5 februarie, de Ion Mihalache aflat într-o altă temniţă comunistă, cea de la Râmnicul Sărat.
Cine erau trădătorii condamnaţi prin sentinţa dată la 11 noiembrie 1947 să-şi sfârşească viaţa în inchisoare?
Biografia lor este acum bine cunoscută......Şi totuşi...
Iuliu Maniu, strănepot al lui Simion Bărnuţiu, a fost mai intâi un luptător pentru unirea Transilvaniei cu Ţara în calitate de deputat al românilor în Parlamentul de la Budapesta, preşedinte al Partidului Naţional Român sau al Consiliului Dirigent. Şi-a dorit apoi o Românie democratică dar şi morală, susţinându-şi convingerile atât în faţa lui Carol II cât şi, mai târziu, împotriva comuniştilor.
La rândul său, Ion Mihalache, învăţătorul din Topoloveni, distins cu Ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial, este şi el un reper al istoriei politicii româneşti. Fondator al Partidului Ţărănesc şi apoi, din 1926, lider al noului PNŢ, Ion Mihalache şi-a dedicat viaţa unei Românii pe care nu o putea concepe decât democratică.
Aceştia erau trădătorii „dovediţi” şi condamnaţi în 1947 în procese ce erau de fapt atentate la demnitatea unui popor.
Au trecut anii şi adevărul despre comunism nu s-a spus şi nici nu a fost înţeles în întregime....
Cum altfel ne-am putea explica, de pildă, prea des auzitele dezvinovăţiri ale unor cercetaţi sau condamnaţi pentru corupţie sau fraudă cum că ar fi victimele unor procese politice? Cum altfel decât ca insulte ale memoriei zecilor de mii de martiri condamnaţi sau ucişi de regimul comunist. Între ei, desigur Iuliu Maniu şi Ion Mihalache.
