Idei in nocturnă- Pagini de Istorie - „Regina Maria. Flori de portocal”

marţi 3 martie 2020, Radio, România Cultural (21.10- 22).

„Regina Maria. Flori de portocal”. Invitat istoricul Mihaela Simina, editorul recentei cărţi apărute la Libris Editorial.

Realizator Dan Manolache.

https://www.mixcloud.com/RadioRomaniaCultural/idei-in-nocturn%C4%83-pagini-de-istorie-regina-maria-flori-de-portocal-3-martie-2020/

„Era un farmec deosebit în camerele bunicii. Miroseau nespus de dulce a flori de portocali, chiar când nu se putea zări în casă nicio astfel de floare.”

Autoarea acestui text este Regina Maria iar bunica, îndrăgostită de parfumul florilor de portocali, nimeni alta decât Regina şi Împărăteasa Victoria. Celebra suverană va fi reuşit să-i transmită şi nepoatei această pasiune devreme ce, în ziua nunţii cu prinţul Ferdinand, miresa purta o coroniţă în care erau prinse gingaşe flori albe de portocal dulce.

Filele cărţii despre care vom vorbi în această seară par şi ele a fi impregnate de un discret parfun de flori de portocali dar mai ales de peronalitatea unei mari Doamne a istoriei noastre, Regina Maria, cu ale carei gânduri profunde ne întâlnim prin intermediul excelentei selecţii realizate de invitata noastră şi dăruită intr-o minunată prezentare grafică. Va fi un omagiu adus celor care ne sugerează tuturor, cu deosebire la înceout de martie, Primăvara.

Lectura, sperăm însă că şi discuţia din această seară, ne vor face să descoperim faţete strălucitoare a gândirii unei mari suverane şi în acelaşi timp, frumoase şi înteligente femei despre tot ceea ce a trăit simţit într-o viaţă de roman care i-a oferit deopotrivă bucurii ţi tristeţi.

Iată doar câteva exemple:

Despre România- „ Iubirea mea pentru această ţară, pe care am făcut-o a mea prin lacrimi şi suspine, a ajuns pentru mine ca o religie. Mă simt legată de ea prin lanţuri de oţel, legată prin inimă, prin creeer şi prin sânge. Simt că fiecare din cei şase copii pe care i-am dat e unul din inelele acelui lanţ pe care numai moartea şi dezastrul îl pot sfărâma.”

Despre Conferinţa de Pace de la Paris- „ Când am fost întrebată de ce am venit la Paris, am răspuns:”Pentru a da României o faţă- are nevoie de o faţă şi de aceea am venit s-o dau pe a mea.”

Despre durere şi necaz: „E o greşeală să se supună omul la ce nu poate răbda. Nu e folositor pentru nimeni.”

Deaspre soartă- „Firea omului cuprinde într-însa soarta lui.”

Despre căsătorie- „Sunt convinsă că divorţul ar fi mult mai puţin necesar dacă o doză mai mare de prietenie ar fi întârziată în căsătorie.”

Despre război şi neutralitate - „În timpuri primejdioase totul depinde de lideri. Aceştia nu trebuie să-şi piardă cumpătul”.

Despre flori – „Nando şi cu mine iubeam mult florile. Aceasta era o puternică legătură între noi,o punte prin care puteam ajunge întotdeauana unul până la altul, printre atâtea lucruri ce rămâneau neînţelese.”

Despre fericire – „Ne facem singuri propria fericire, acesta este adevărul. Poate fi sporită de lucruri din exterior, dar nu depinde acestea.”

Despre armata româna şi victorie: „ Am reprezentat pentru armata mea un soi de drapel. Atitudinea soldaţilor şi ofiţerilor mei faţă de mine a fost una aparte. Le plăceau curajul meu, sănătatea mea de fier, talentul meu de călăreţ, indiferenţa mea la soare, zăpadă sau furtună.Şi mai mult decât toate simţeau că, dacă războiul sau boala ar reveni, aş fi fost acolo cu mâini tandre şi cuvinte blânde.”

Vă invităm aşadar să pătrundeţi în intimitatea gândului unei personalităţi ce a înnobilat nu doar vremea în care a trăit ci a răspândit strălucire şi speranţă şi în veacurile ce au urmat vieţii ei.

Fotografiile postate au fost preluate de site-urile Rador şi Wikipedia.