DOCUMENTAR: Ziua Regalității. Semnificațiile zilei de 10 mai

În fiecare an în România este marcată, la 10 mai, Ziua Regalităţii, legiferată de Camera Deputaţilor, în aprilie 2015, drept sărbătoare naţională.
Ziua Regalităţii are o triplă semnificaţie legată de istoria României şi, în particular, de regele Carol I: la 10 mai 1866 – acum 155 de ani -, Carol de Hohenzollern Sigmaringen a sosit la București și a depus în fața Parlamentului României jurământul de credință fiind încoronat Principe al României cu numele Carol I, la 10 mai 1877 Principele Carol I a proclamat Independența României, țara noastră devenind liberă, suverană, ieşită de sub vasalitatea formală a Imperiului Otoman şi, în fine, la 10 mai 1881 – acum 140 de ani –  România devenea regat, iar Carol I devenea primul rege al României.

Aşadar, evoluţia statului naţional modern român, ale cărui baze au fost puse prin Unirea de la 24 ianuarie 1859, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, este strâns legată de domnia de 48 de ani a lui Carol I, principe şi mai apoi rege al României (1866 -1914).

* * * * *

În urma plebiscitului din 2/14 – 8/20 aprilie 1866, prin care principele Carol – Ludovic de Hohenzollenn a fost ales ca domn al României, sub numele de Carol I, cu 685.969 voturi pentru, 124.837 abţineri şi 224 Împotrivă, a votului din Parlament, din 28 aprilie /10 mai, când 109 deputaţi s-au pronunţat pentru principe străin şi doar şase s-au abţinut, Carol I a pus piciorul pe pământul României, la Turnul Severin, la 8/20 mai 1866, iar două zile mai târziu, la 10/22 mai, la Bucureşti, în Camera Deputaţilor, după un oficierea unui Te Deum, de către Mitropolitul Nifon, Carol a depus jurământul în faţa aleşilor neamului, începându-şi lunga perioadă de domnie, la numai 27 de ani.
Imediat după aceea, Parlamentul României a adoptat la 29 iunie 1866 prima constituție a țării, una dintre cele mai avansate ale timpului, aceasta fiind inspirată din constituția Belgiei, care dobândise independența din 1831.

Domnia lui Carol I şi noua Constituţie au fost premisele dezvoltării economice şi modernizării ţării.
La 9/12 mai 1877, Parlamentul, întrunit în şedinţă extraordinară, a votat o moţiune care proclama Independenţa de Stat a României, document devenit lege prin semnarea/promulgarea lui de către domnitorul Carol, la 10/22 mai 1877.

După doi ani, ziua de 10 mai a început să fie sărbătorită marcând atât urcarea pe tron a domnitorului Carol I cât şi proclamarea Independenţei de Stat a ţării.
În anul 1881, la 14/26 martie, a avut loc ceremonia de la Palatul Domnesc, în cadrul căreia a fost promulgată Legea privind proclamarea Regatului României, iar la 10/22 mai, adică la 15 ani de la urcarea lui Carol I pe tron, a avut loc încoronarea propriu-zisă a acestuia, devenit astfel primul rege al României.
Cu acel prilej, Carol I declara: „Prin serbarea de azi, se încheie în mod strălucit o perioadă de 15 ani, bogată în lupte grele şi în fapte mari (…). Cu mândrie dar primesc aceasta coroană, care a fost facută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri şi care a fost sfinţită de biserică. O primesc ca simbol al independenţei şi puterii României (…) Să trăiască iubita nostră Românie, astăzi încoronată prin virtuţile sale civice şi militare.”
Ziua de 10 mai a fost sărbătoare naţională până în anul 1947, când aceasta a fost mutată cu o zi în urmă pe 9 mai, şi pentru a încerca şteregerea din memoria colectivă a oricărei urme a regalităţii.
La 22 aprilie 2015, Camera Deputaţilor a înfăptuit cuvenita reparţie morală, proclamând ziua de 10 mai drept sărbătoare naţională.

Răzvan Moceanu - RADOR