Idei în nocturnă- Pagini de Istorie: Europa în vara anului 1918, situaţia României

marţi 24 iunie 2018, ora 21.10

Realizator Dan Manolache.

Europa în vara anului 1918, situaţia României. Invitat, prof.univ. dr. Petre Otu, preşedintele Comisiei Române de Istorie Militară.

             Emisiunea işi propune o radiografiere a situaţiei politice şi militare europene, stâruind fireşte asupra stărilor de fapt din România care după cum se ştie, la 7 mai 1918, România, fiind separată de aliații din vest, a fost forțată să semneze Tratatul de pace de la București cu Puterile Centrale.

              Consemnăm  câteva puncte de vedere pentru modul în care oamenii politici din ţările aliate priveau noua stare de fapt din ţara noastră.

               La tribuna Camerei, ministrul francez de externe, Stéphane Pichon, de acord cu Clemenceau, aducea un omagiu „nobilei şi nefericitei Românii”, căreia îi promitea din partea Franţei „că toate angajamentele luate faţă de ea, când a intrat în război, vor fi menţinute”. Cuvinte emoţionante la adresa României rostea şi generalul Berthelot. „Journal de Genève” din 9 mai 1918 reproducea un interviu al fostului şef al Misiunii Militare franceze în ţara noastră, publicat în ziarul „Le Matin”, în care generalul declara: „România încercată nu este ucisă. Ea ştie că soarta sa nu este pecetluită atâta vreme cât Franţa luptă”.

                O corectă şi concisă caracterizare a Tratatului de Pace  încheiat de ţara noastră cu Puterile Centrale este realizată de miniştrii Antantei acreditaţi în România, trimisă la 16 mai 1918 Parlamentului englez. În viziunea diplomaţilor aliaţi, el este „un model de pace germană”, impusă românilor de o ţară care „s-a dezis în mod cinic de propriile sale declaraţii”. Prevederile documentului – sintetizau autorii – „comportă jaful domeniului public, anexiunea aproape nedisimulată a întregii ţări şi, după pace, exploatarea barbară şi epuizantă a resurselor sale în profitul învingătorilor. El face din România o adevărată temniţă, în care întreaga populaţie este condamnată la muncă silnică”.

                Informaţiile primite din România au găsit ecou la Londra, unde, ca şi la Paris, guvernul s-a simţit obligat să-şi facă auzit punctul său de vedere. Prin vocea Secretarului de Stat, lord Robert Cecil, Cabinetul britanic declara în Parlament că „nu poate decât să considere nule şi neavenite stipulaţiile tratatului de pace impus României”. Motivele erau la rândul lor precizate, „acest tratat supune România unei dominaţii totale militare, economice şi politice a Puterilor Centrale, violează drepturile şi interesele Puterilor Aliate şi principiile pentru care luptăm”. Lordul Cecil informa Parlamentul englez că respingerea Tratatului de către Aliaţi a fost anunţată oficial guvernului român de către miniştrii Antantei acreditaţi în România. Alexandru Marghiloman însuşi confirmă că în zilele de 13 şi 14 mai a avut un schimb de scrisori cu miniştrii Antantei, care „protestau contra păcii”.

       Vom vorbi aşadar despre situaţia din România după încheierea păcii separate neratificate de Regele Ferdinand, despre modul în care învingătorii se comportau intr-o ţară aflată sub puterea unor extrem de dure condiţii de pace.

Ne vom referi însă şi la situaţia Europei de Vest afată in faza decisivă a războiului în cindiţiile în care aliatul estic al Antantei, Rusia, se prăbuşise permiţând Puterilor Centrale să trimită forţe importante pe frontul de vest, intr-o ultimă tentativă de a forţa victoria.

           Astfel în perioada 13-23 iunie are loc cea de a doua bătălie de la Piave, ofensiva austro-ungară forțează liniile italiene, dar este respinsă cu mari pierderi.

           De asemenea între 15 iulie şi 5 august se desfăşoară cea de a doua bătălie de pe Marna, ultima ofensiva germană pe Frontul de Vest, care eșuează la contraatacul francez.

        Vă invităm aşadar să urmăriţi o emisiune despre realităţi europene de care ne desparte….un secol!