Idei în nocturnă. Pagini de Istorie - Vive la France! Invitat, dr. Tudorel Urian

marți 14 iulie 2020, Radio România Cultural (21.10- 22). Realizator, Dan Manolache.

De
ce ”Vive la France”? Nu doar pentru că astăzi francezii își
sărbăroresc Ziua Națională, ci pentru că în sufletul multor
oameni din toată lumea, cu deosebire în cel al românilor, Franța
are un loc special. Ea se întruchipează fie printr-o imagine de
castel de pe
Valea Loirei, fie printr-o secvență de film, o melodie, o operă de
artă, un peisaj, o catedrală, figura
unui savant, mângâierea unui vers....

De
ce pentru noi români, Franța înseamnă mult mai mult decât pentru
alții? Poate pentru că, generație după generație, mulți tineri
din România au învățat la Paris mai mult decât ”la gât
cravatei nodul cum se leagă”, au luat contact cu o mare cultură,
i-au preluat ideile și cutezanța de a le sădi la noi acasă, au
studiat și și-au
găsit împlinire profesională. Mai
mult chiar, prin talentul și munca lor, au construit punți pentru o
istorie ce are multe puncte de intersecție.

Doar
câteva nume sunt,
cred, revelatoare: George
Enescu, Traian
Vuia, Dinu
Lipatti, Horia Hulubei, Elena Văcărescu,
Aurel Vlaicu,
Ionel Brătianu, Anna de Noailles Brâncoveanu, Henri
Coandă, Constantin
Brâncuși, Eugen
Ionescu, Emil Cioran..... Acesta
din urmă, devenit unul dintre marii stiliști ai limbii franceze,
definea astfel cultura pe care a împodobit-o cu scrierile sale:”Ce
a iubit Franţa? Stiluri, plăcerile inteligenţei, salonul,
raţiunea, micile perfecţiuni. Ceea ce înseamnă: Expresia înaintea
Naturii. Suntem în faţa unei culturi a formei care acoperă forţele
elementare şi care peste orice izbucnire pasională întinde
poleiala gândită a rafinamentului.”

Vom
vorbi așadar despre cultura franceză ce a avut atâta influență
asupra altor culturi și îndeosebi asupra celei românești,
încercând să-i explicăm puterea de fascinație și să-i precizăm
coordonatele actuale. Mai este Franța de astăzi polul culturii? Mai
este Parisul ”Orașul Lumină”? Mai este Bucureștiul ”Micul
Paris”?

Vom
vorbi desigur și despre istorie și politică. Nu trebuie să uităm
că aproape toată generația pașoptistă s-a școlit în capitala
Franței și a fost impregnată cu ideile și idealurile revoluției
ce a dus la proclamarea celei de a II-a Republici. Nu vom uita să-l
evocăm nici pe cel care i-a pus capăt, Napoleon al III-lea,
împăratul
care a avut atâta influență în realizarea Unirii de la 1859.

Nu
a fost singura dată în care Franța a avut un rol crucial în
scrierea istoriei românilor. Mă refer, desigur, la Marele Război
și la pacea care i-a urmat, în
care Romania s-a bucurat de sprijinul costant al aliatului
său până la realizarea idealului național, Marea Unire.

Aș
adăuga că destinul României a fost legat de cel al Franței și în
dramaticul an 1940, atunci când ocuparea ei
de către naziști a dat frâu liber
pretențiilor anexioniste sovietice și maghiare, pretenții
care au dus la însemnate pierderi teritoriale și morale pentru țara
noastră.

Fiindcă
vorbeam despre cel de al doilea Război Mondial, voi menționa un
detaliu ce ilustrează
vocația culturală a acestei țări, vocație prezentă și în
momentele cele mai grele. Ei bine, Rezistența a fost vestită de
iminenta debarcare a Aliaților în Normandia prin citirea unei
strofe dintr-o poezie de Paul Verlaine
pe postul de radio BBC.
”Les
sanglots longsDes
violonsDe
l'automneBlessent
mon cœurD'une
langueurMonotone.”

Emisiune
va cuprinde și o evaluare a politicii franceze contemporane, pornind
de la cea a celui care la 4 octombrie 1958 a proclamat cea de a V-a
Republică, generalul de Gaulle. Iată doar trei
dintre reflecțiile lui care, cred, îi și definesc politica:

”Fără
păstrarea mândriei naţionale, Franţa nu mai există.”

„Când
vreau
să știu
ce gîndește
Franța
mă
întreb
pe
mine
însumi.”

”Am
încercat să scot Franţa din noroi. Dar se întoarce la greşeli şi
la mizerii. Nu pot să-i împiedic pe francezi să fie francezi.”

Fără
îndoială personalitatea lui De
Gaulle și-a pus o puternică amprentă asupra vieții politice
franceze. De aceea mulți consideră că a V-a Republică a fost
creată pe măsura anvergurii sale și că nu ar mai corespunde
desfășurărilor politice și nici ”staturii” liderilor de
astăzi.

Cum
au fost președinții care i-au urmat, dar mai cu seamă care sunt
provocările la care trebuie să răspundă Franța zilelor noastre
confruntată cu un val aproape continuu de nemulțumiri, cu pandemia
de COVID 19, cu
ezitări ale Președintelui Macron al cărui partid este marele
pierzător al recentelor alegeri locale, iată alte câteva teme pe
care le vom aborda pe parcursul emisiunii.

În
final voi adăuga doar că nu ar trebui să uităm rolul Franței în
definirea conceptului și realizarea Europei Unite, ce a însemnat
mai întâi recocilierea istorică franco-germană marcată
spectaculos și
semnificativ prin întâlnirea președintelui Charles de Gaulle cu
cancelarul Konrad Adenauer la
Reims, catedrala
încoronării regilor Franței,
la 8 iulie 1962.

Se
împlinea astfel, din păcate doar
parțial,
profeția făcută în 1849 de Victor Hugo: „Va
veni o zi în care voi, francezi, ruşi, italieni, germani, voi toate
naţiunile continentului, fără să vă pierdeţi calităţile
distincte şi glorioasa voastră individualitate, veţi fonda o
unitate superioară şi veţi construi fraternitatea europeană.”

Franța,
a doua putere economică a Europei este și astăzi unul dinre
motoarele principale ale UE.

Vă
invităm așadar să ascultați o emisiune care își propune în
esență să vă ajute să formulți propriul răspuns la
întrebarea: De ce iubim Franța?

Fotografiile
ce însoțesc prezentarea emisiunii au fost preluate de pe site-ul
Wikipedia.