18 martie 2016

„Cultura rețelei” generată de folosirea extinsă a smartphone-ului și a multiplelor sale aplicații, imersarea în comunități virtuale de tip Facebook ori Twitter, apariția „generației app” - numită și cu o serie de alte expresii sinonime „generație instant”, „nativi digitali”, sau „rezidenți digitali” ori „homo zappiens” etc. – au produs schimbări de proporții în habitatul nostru mintal și, consecință firească, în comportamentele noastre cotidiene.

Paradoxal, ceea ce am învățăt în școală despre „viața reală” pare a ține de domeniul trecutului, din moment ce lumea virtuală și sistemele de aplicații pe care le avem în calculatorul personal ori în smartphone-ul nostru asigură un succes garantat atât pentru nevoi de cunoaștere, cât și pentru variatele provocări practice.

Următoarea povestioară relatată, în lucrarea Generația App, de cunoscutul profesor și filosof al educației Howard Gardner ilustrează tensiunea dintre starea de fapt a școlii, parte a „vieții reale”, și oferta lumii virtuale. După ce a ținut o conferință despre educație, un student strălucit al profesorului Gardner i-a fluturat în fața smartphone-ul și a spus: „Pe viitor de ce-am avea nevoie de școală”? Toate răspunsurile la întrebări sunt deja – sau urmează să fie foarte curând – în acest telefon”. Evident că lui Garner nu i-a lipsit replica: „ Da, răspunsurile la toate întrebările…, mai puțin la acelea cu adevărat importante.”

Prin urmare, „rețeaua” și multiplele aplicații digitale vor răspunde în viitor la toate întrebările noastre, mai puțin la întrebările…cu adevărat importante.

Răspunde școala actuală, așa cum ne sugerează povestioara relatată, la întrebările cu adevărat importante, în condițiile în care, pretutindeni în lume, sub asediul lumii virtuale, sistemele de învățământ sunt într-un proces continuu de reinventare? Și, în fond, care sunt întrebările cu adevărat…importante și de ce numai școala ar putea fi, și în viitor, un „depozitar” al răspunsurilor universal acceptate?

Care este răspunsul școlii de astăzi și de mâine la provocările lumii virtuale și a culturii digitale? Cum gândesc și proiectează profesioniștii educației, inclusiv filosofii specializați în acest domeniu, școala viitorului? Creativitatea, explorarea și producerea noului își vor avea izvorul, ca și până acum, în resursele interne ale minții noastre, în inteligența naturală, sau vom apela la tehnologii virtuale, la sisteme complexe și intersectate de „programe” și aplicații?

Manualele actuale vor fi înlocuite de tehnologii digitale și sisteme de aplicații? Ce tip de competențe trebuie să dețină în viitor corpul profesoral? În final, știm încotro se îndreaptă școala?

Sunt întrebări pe care le vom adresa, în două ediții succesive ale Izvoarelor de filozofie, cunoscutului profesor și filosof al educației Emil Stan care a inițiat, în ultimii ani, o serie de cercetări de avangardă privind manualele digitale și statutul profesorului…virtual.

Realizator: Constantin Aslam

http://media.3netmedia.ro/media/RRCultural/audio/119615.mp3