Simpozioane şi….amintiri despre Magazin Istoric, de Dan Manolache

Am participat zilele trecute la la un eveniment, al 27-lea Simpozion de Istorie şi civilizaţie bancară “Cristian Popişteanu” organizat de Banca Naţională a României şi Fundaţia culturală Magazin Istoric. Tema a fost ca de obicei extrem de interesantă:”Tezaurul BNR evacuat la Moscova- un bilanţ istoriografic şi un studiu de caz”, vorbitorii, personalităţi ale istoriografiei sau finanţelor. A fost însă şi un prilej de a reevalua, scotocind printre amintiri, relaţia specială care, de foarte mulţi ani, mă leagă de revista Magazin Istoric.

Pentru mine, în vremea copilăriei şi chiar a adolescenţei, fericirea avea o imagine foarte clară. Îmi doream să am o cameră luminoasă şi călduroasă din care să pot vedea şi auzi viscolul, un coş plin cu portocale şi…. o carte cu subiect istoric.

Pot recunoaşte ca am fost adeseori aproape fericit (portocalele nu erau o prezenţă constantă din cauze….ideologice). În astfel de condiţii am citit Alexandre Dumas, Maurice Druon, Dickens, Walter Scott, sau Balzac etc, etc

Atunci când, in 1967, când a apărut primul numar al Magazinului Istoric, cărţilor preferate li s-a mai adaugat una cu apariţie lunară. Indiferent de anotimp lectura ei era o sărbatoare. Mă atragea prin bogăţia şi diversitatea informaţiei dar şi prin modul accesibil în care era prezentată.

Încă de la începuturi, Magazinul Istoric, era cu dreptate apreciată drept o revistă ce spărgea canoanele.

O facea în primul rând prin conţinut. În primul număr, spre exemplu, începea publicarea stenogramelor Conferinţei de la Yalta dar şi un prim episod din memoriile lui Constantin Argetoianu. Subiecte altădată tabu sau expediate în.....loznci, erau acum prezentate pe baza unor surse de primă mână şi în analiza unor adevăraţi istorici. Magazinul Istoric atrăgea şi prin diversitatea subiectelor abordate, ce tratau atât istoria românilor cât şi cea universală.

Apăreau desigur şi concesii facute politicului, mai puţine în primii ani şi mai multe, chiar supărătoare, în anii ’80 când presiunile deveniseră extreme.

În al doilea rând, Magazinul Istoric era altfel şi prin forma în care prezenta istoria. Era una accesibilă, aşadar uşor de citit şi de înţeles de un mare număr de citititori.

Aşa se face că a fost îndrăgită încă de la început. Cozi la chioşcurile de difuzare a presei, constituirea de colecţii dar mai ales comentarii laudadative. În sfârşit, iubitorii români de istorie aveau o „carte” cu apariţie lunară pe care o aşteptau şi o citeau cu plăcere.

Mărturisesc că am ramas un „fan”al acestei publicaţii care, în ciuda vârstei, rămâne la fel de tânară şi deci la fel de atractivă.

Pentru mine bucuria lecturii Magazinului Istoric a rămas intactă, revista are şi astăzi aceleaşi calităţi. Contextul, deşi diferit, este la fel de favorabil acestei publcaţii ce la vremea apariţiei era.....un unicat.

Desigur revista s-a modernizat, de pildă poate fi citită şi on line, dar a continuat să respecte istoria şi implicit să-i respecte pe iubitorii de istorie, încercând să se menţină cât mai aproape de adevărul faptelor.

În această avalanşă de informaţie, care aproape ne sufocă, avem nevoie de repere. Unul dintre ele, desigur în domeniul nostru de interes, este Magazinul Istoric.